Do you remember?

30 01 2016

When did we lose our way?
Easier to let it go
So many can’t tell anybody
Harder to let you know
Call me when you’ve made up your mind but you won’t
Caught up in the way that you played my heart
Only love could ever hit this hard

Oh, don’t be scared about it
Don’t forget it was real
Do you remember the way it made you feel?
Do you remember the things it let you feel?

How do I make you stay,
When it’s easier to let you go?
Nobody knows what we know about it
No one needs to know
Call me when you’ve made up your mind but you won’t
Caught up in a way that you played my heart
Only love could ever hit this hard

Oh, don’t be scared about it
Don’t forget it was real
Do you remember the way it made you feel?
Do you remember the things it let you feel?

When you love to your limit
You gave all you’re given
Who you gonna pray to when you’re there?
Will you find out that there ain’t no other love
No other love for you

Oh, don’t be scared about it
Don’t forget it was real
Do you remember the way it made you feel?
Do you remember the things it let you feel?

Oh, when you think about it
Do you remember me?
Do you remember the way it made you feel?
Do you remember the things it let you feel?

Când spunem că ne este dor de anumite locuri, de un oraș, de o stradă, nu este așa. În realitate ne este dor de oamenii pe care i-am întâlnit acolo, de acele discuții, de acele plimbări, de cei cu care eram fericiți, ne este dor de noi în acel timp, în acel loc.

Anunțuri




oare?

19 04 2011

Frica si suferinta sunt metode de a ii tine pe oameni sub control si fac parte, in esenta, din memoria genetica cu care traim din cele mai vechi timpuri, dar care nu este inerenta alcatuirii noastre genetice. Daca aceste convingeri ar putea fi anulate, nu ar mai exista razboaie, conflicte, omor sau foamete.





La multi ani!

31 12 2010

Sa ne fie anul mai bun si mai plin de impliniri decat cei de pana acum. Sa nu uitam sa ne bucuram din plin de clipele ce vin, ca si cum ar fi ultimele. Sa lasam trecutul in urma, sa nu ne mai ingrijoram atat pentru viitor si sa traim prezentul: AICI si ACUM!

sa nu renuntam la visele care le avem…

sa facem tot ceea ce ne sta in putere pentru a fi fericiti, dar fara „a calca peste cadavre”…

sa incercam sa lasam atasamentele deoparte si departe de noi…

sa ne acceptam (si iubim) pe noi asa cum suntem si pe cei din jurul nostru asa cum sunt, fara sa-i judecam si fara sa incercam sa-i schimbam…

sa incercam sa nu ne mai impunem propria vointa asupra celorlalti si sa nu acceptam cand altii incearca sa-ne impuna ceva, decat daca suntem in totalitate de acord…

sa ne ascultam din ce in ce mai mult inima si nu mintea si sa facem ceea ce simtim…

sa fim mai atenti la semnele din jurul nostru…

sa ne bucuram mai mult de ciripitul pasarilor, de fosnetul frunzelor, de susurul apelor, de adierea vantului, de picaturile de ploaie, de soare si de luna, de zi si de noapte…

si nu in ultimul rand, sa nu uitam sa iubim.

🙂 la multi ani!





No way home…

13 01 2010

Richard Durand – No way home (unplugged)

I hear your call, your lips won’t move…
there’s so much hurt, so much past…
I touch your heart,
your tenderness,
I met your fate, it’s your spell…

If you falter, if you fail…
you found yourself in a lonely place,
emotions under strain again,
you are… unsteady… unwilling…

No way home,
no way out…
No way home
left without…
Lost that place
deep in your heart…
No way home,
no way out…

Slow to learn,
you give your heart…
you have no doubt,
have no fear…
so clear, so soft
and such a mess…
we’re standing still,
standing firm…

If you falter, if you fail…
you found yourself in a lonely place,
emotions under strain again,
you are… unsteady… unwilling…

No way home,
no way out…
No way home
left without…
Lost that place
deep in your heart…
No way home,
no way out…





sa trecem peste… (2)

10 01 2010

Continuare…

Adica, sa incerc sa ma impac cu trecutul si sa realizez ca niciodata nu ar fi putut fi altfel decat asa cum a fost, ca a fost mai bine decat daca ar fi fost altfel.

Poti sa afirmi ca ai trecut peste sau, cu spunea briza, ca te-ai impacat cu trecutul doar atunci cand te-ai intalnit cu acele persoane care au trecut o data prin viata ta, care au lasat urme adanci, amintiri frumoase si mai putin frumoase si… nimic.  Adica, in afara de faptul ca radeti impreuna de amintirile respective, realizezi ca nu mai ai nimic cu acel om. Cararile vietii au fost atat de diferite incat nimic nu pare sa va mai apropie. Realizezi ca nu ai pierdut nimic daca v-ati despartit si, chiar ai avut de castigat.

Cat timp trebuie sa treaca peste tine sa te poti intalni cu acei oameni? Cand stii ca o poti face fara sa doara atat de mult ca atunci?

Ce m-a surpins… e ca nu s-a schimbat deloc. Poate ca ma asteptam la altceva, vroiam altceva sa vad, dar… nici o schimbare. Aceleasi probleme, aceleasi ganduri, acelasi om… iar, la despartire, am vazut aceeasi expresie in privire la el care am vazut-o la mine, in alte conditii, care spunea ca nu ne vom mai revedea niciodata…

Dupa o relatie, care a insemnat mult in viata, incercam oare sa gasim si sa ne atasam de acelasi tip de oameni? Umblam cu sablonul dupa noi si, daca ni se pare ca cineva s-ar potrivi in el, incercam sa schimbam acel om in asa fel incat sa se potriveasca perfect in el, iar daca asta nu se intampla inseamna ca respectiva relatie nu merge?

Ce cautam oare? Cand afirmi ca stii cum ai vrea sa fie omul de langa tine, inseamna ca ti-ai perfectionat sablonul?





sa trecem peste…

4 01 2010

Sa trecem peste trecut… sa-l lasam in urma. Ce usor e de spus si, initial, de facut. Dar daca, nu te impaci cu el, el vine peste tine.

Ai sensatia, cand ii auzi prima data vocea, ca nimic nu s-a schimbat in acei ani care au trecut peste. Il simti langa inima ta, simti ca te stange in brate… ti se moaie toate oasele si… incep amintirile…

Cum v-ati cunoscut, unde ati iesit prima data, primul sarut, prima plimbare, a doua, a treia… cuvintele dragi, intamplarile hazlii, soaptele sub clar de luna pe malul marii… and, so on… aproape 3 ani care au trecut ca 1 zi.

Dar ceva nu e asa cum pare la prima vedere. Te gandesti ce ai avut cu el? De ce nu mai sunteti impreuna? Iresponsabilitatea, la o varsta la care ea nu ar mai fi trebuit sa existe, ar fi unul dintre raspunsuri.

Te intrebi… oare in toti acesti anii care au trecut peste voi, s-a schimbat ceva? Asta va ramane de vazut…

Va urma… o intalnire… o cafea…

P.S.1. Remember… in masina gri, murdara, cu o inimioara desenata in jurul numelui ei, urcam muntii, in drum spre fericire?

P.S.2. Remember… 22 decembrie 2002… veneam cu cadoul de craciun la tine, neanuntata, si parcand masina in fata casei, am ridicat ochii spre geamul tau si … am vazut pe alta?





despre trecut…

17 09 2009

N-am prevăzut că, într-o zi, aș putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce știu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găsești și azi, și mâine, şi poimâine aceleași lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleași. Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează şi se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanță, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înțelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esențiale. De aceea, azi, înțeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenușie și insesizabilă banalitate.

Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești.

Octavian Paler – Autoportret într-o oglindă spartă








%d blogeri au apreciat asta: