biografia cronologic ‘02

12 07 2009

„Cu gândurile mele, cu lacrimile mele mă descurc. Le închid cu 1000 de lacăte și le las acolo. Dar cu zâmbetul meu? De fiecare dată când am nevoie de el mă gândesc la tine. Şi, pentru moment, el apare, dar o dată cu el apar și gândurile și lacrimile. Oftez mult. Se spune că, cu fiecare oftat pierzi un an din viață. Oare câți mai am de trăit? Sunt mulți, sunt puțini? Mă rog la Dumnezeu, oricâți ar fi ei, să fie fericiți.” 2.04.2002

„Cum poți iubi pe cineva pe care niciodată nu l-ai văzut?

Cu un sentiment așa de pasional că face inima să sară o bătaie la auzul vocii lui?

Cum poți să-i simți mâinile pe tine când el nu te-a atins niciodată?

Cum poți să-i simți buzele sărutându-le pe ale tale când el nu ți-a șoptit niciodată nimic în noapte?

… Am cunoscut o viață plină de despărțiri și despărțirea însăși este o natură provizorie dacă îi permitem.” mai.2002

„Prin tine am simțit cum mă ridic. Tu mi-ai dat puterea să fiu din nou EU. … Întotdeauna ai avut puterea să mă faci să cred în mine, dar nu ai putut să mă ții la distanță de tine. Mi-ai dat aripi să zbor, dar m-ai legat de tine cu lanțuri. … De fiecare dată când m-am avântat, ți-a părut rău că m-ai învățat să am încredere în mine. … M-ai făcut să cred în mine, dar tu ești puterea mea. … Dușmanul tău nu pot fi, dar al meu da.” 1.07.2002

„Am rămas SINGURUL meu DUȘMAN! Când voi înceta să-mi mai fiu dușman oare?” 11.09.2002

„Ai vrea să te las să te simți liber. Te las. Am și eu nevoie de aceeași libertate ca şi tine. Vrei să nu te grăbesc. Nu e nici o problemă. Nici mie nu-mi place să fiu grăbită, mai ales că nu știu eu ce vreau și în ce direcție aș vrea să mă îndrept. Să lupt pentru tine? Cu cine? Cu ce? Aș putea să o fac. Am puterea să lupt cu oricine și cu orice, mai puțin cu ex. E singura persoană cu care nu vreau să lupt. … Aș putea să lupt (din nou împotriva mea) pentru fericirea ta cu ea. Asta pot să o fac. … E un amestec ciudat în sufletul meu. Nu mi-a venit bine, dar nici nu mă pot înfuria.” 23.09.2002

„Sunt din nou la un pas de a-mi lua viața de la capăt. Simt că tot ce am făcut până acum nu contează pentru nimeni. Mă simt nefolositoare. Nu mai am încredere în nimeni și nimic. Când iei viața de la capăt afirmi că pierzi totul sau lași totul în urmă. Nu e adevărat. De pierdut nu ai cum să pierzi totul – rămâi tu cu tine. De lăsat totul în urmă nu e posibil. Trecutul întotdeauna va încerca să te întoarcă. Întrebarea e dacă ai puterea sau nu să îl lași să te întoarcă. Sunt la un pas de a-mi schimba din nou viața. Aşa e mai bine spus. Aș vrea să pot ierta tot răul care mi s-a făcut. (Aș vrea să-mi pot ierta tot răul pe care mi l-am făcut.).” 26.09.2002

„Mi-am dat seama că din nou am iubit Iubirea. … Sper ca altădată să nu mai iubesc Iubirea și ideea de a încerca unirea a două singurătăți. … Dar, acum totul e ca și trecut. Nu se poate șterge cu buretele, dar nu mai e nimic. Am terminat acest sau și, mai bine zis, acest capitol al vieții mele. Învățămintele care le-am tras sunt destule. Cel mai important e să nu-ți încalci principiile, oricât ți-ar cere-o viața. Cel mai mult am suferit din cauza aceasta. Am crezut că sufăr din cauză că iubesc sau că mi-e dor. NU! A iubi Iubirea nu înseamnă neapărat a iubi pe cineva. Am greșit! Acum realizez că nu l-am (i-am) iubit și nu l-aș (i-aș) fi putut iubi vreodată… Cred în minuni, totuși, și sper, ca într-o zi, să nu mai iubesc numai ideea de iubire.” noiembrie.2002





biografia cronologic ’96

11 07 2009

„Lucrurile nu sunt ceea ce par.” „Nu asculta vocea care-ți dă chei pentru ușile și încăperile în care nu ar trebui să intri.” „Legile universului cer răgaz de 24 de ore înainte de fiecare extremă.” „De ce simțim nevoia să ne legăm de anumiți oameni? Ca să evităm cu orice preț singurătatea? Ne alegem un prieten după orarul pe care îl are, după cât câștigă, după talentele lui în pat – toate motive foarte bune, iar dacă, pe deasupra, se mai poartă și frumos, putem spune că am avut noroc.” „Ne promitem ceva pentru veșnicie, dar, de fapt, nu durează decât pană ne plictisim.” 24.09.1996

„Ah, dreptatea vieții! Clipa când o mană se ridică și o voce se aude: OPRIȚI, ea moare! Copilul ăsta moare fără acea supapă de siguranță pe care toți par să se lupte, să o ascundă, ca pe o rușine. Viata ne dă lovituri, ne face să visăm, când, de fapt, nu are rost, nici să visezi, nici să te aperi. Gândurile vor să mă facă să înțeleg că există un plan anume pentru mine, întipărit în destinul planetei. Ele știu. Iar mintea, din care se iscă, știe că nu poți alege întâmplările, nici ale zilei, nici ale unui singur moment, și că înainte chiar de clipa când deschizi pentru prima dată ochii spre lumină, cineva, o putere de taină a răului, te alege. Învârtește zarurile în mană și chicotește lung, batjocoritor. Sunt o neînchipuită manie și o nevoie sa-i strig cerului ca e vinovat, să-i strig vântului ca e mincinos, pentru că nu se arată niciodată. Să le strig asta celor doi care m-au lăsat să mă nasc. Să strig în gura mare, pe stradă, oricui m-ar auzi, după ajutor și că Mama Natură duce lipsă de miracole. Divinitatea ei e o minciună. … Oare moartea nu e imaginea înghețată a unui trup? Sunt paranoica… As vrea sa devin un om normal. Am obosit sa fiu mereu atenta ce și cu cine vorbesc, de teama că tuturor li s-ar face silă de mine, dacă ar afla ce gândesc eu. Şi cu toate astea, într-un fel, nu mai îmi amintesc cum, am cerut în fiecare zi sa fiu înjosită, umilita. Asa mi se întâmplă întotdeauna; înseamnă că spun sau gândesc fără să-mi dau seama, ceva care-mi aduce înjosirea. As vrea sa plec, sa fug departe, sa nu mai știu de nimeni și de nimic. Dar nu merit să scap de aici. Merit să rămân. … Mă doare inima când mă gândesc, dar știu că trebuie să rămân, poate reușesc să schimb totul. … Mi-a spus și X o data: „De ce nu încerci să vezi lucrurile altfel?” Ar trebui să fie ceva mult mai concret în lumea asta, în viața asta. Nu știu cum alții pot trăi cu incertitudini toată viața, că eu una simt că nu mai pot continua mult așa. Nașterea și moartea sunt singurele lucruri sigure din viață. Celelalte sunt incertitudini, mister, variațiuni pe o temă dată.” 25.09.2009

Era postat la mine în bucătărie, în august, și recita din Minulescu:

„Ce văd!…

E adevărat?…

Tu ești?…

Cum?…

N-ai murit?…

Tot mai trăiești?…

Hai! spume-mi…

Spune-mi tot ce știi…

Să-mi spui chiar și minciuni,

Să-mi spui

Ce n-ai spus nimănui –

Nici celor morți,

Nici celor vii…

De ce zâmbești?

E adevărat?…

Te-ai răzgândit?…

Ne-am împăcat?…

Iar ne iubim?…

Sau, poate, și azi ne regăsim

Aceeași vechi dușmani?…”

Notarea am ţinut eu în mod special, pentru acele momente, să o fac la acestă dată. 14.10.1996





Exista o multitudine de forme de a iubi

16 06 2009

A te îndrăgosti poate fi o experiență de o frumusețe unică, fără îndoială, sentimentul de iubire fiind încărcat de puritate, de candoare și gingășie, și astfel spus, „dureros de dulce”, dezvăluind trăiri nebănuite. Iubirea este singura cale spre accede la cunoaștere, la aspirația spre absolut. Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea capătă dimensiuni sacre, energia și forța acestui sentiment pot face „minuni”. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenței umane; numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe când absența ei l-ar vesteji. Astfel, iubirea înălță omul în centrul lumii, la rândul ei, lumea se reordonează sub forța miraculoasă a celui mai uman sentiment.

Fiecare caută acea iubire care depășește dragostea și ura, fiecare dintre noi este în căutarea iubirii. Dacă nu, vom fi lipsiți de tot ceea ce este cu adevărat valoros.

Grecii împart în câteva forme iubirea:

1. Eros – semnifică iubirea pasională, aceea dorință puternică, asociată de multe ori cu dorința sexuală, cu iubirea egoistă care transformă pe cel iubit în obiect, devenind un mod defectuos al relației personale. Mai poate fi asociat de asemeni sentimentelor care stau la baza cuplului și al căsătoriei.

2. Philia – asociată cu prietenia,  afecțiunea… este iubirea spontană, naturală, bazată pe intimitatea lăuntrica a celor ce se iubesc. Înseamnă loialitate, virtute, egalitate şi bucuria de a face ceva împreună.

3. Storge – înseamnă atașament, afecțiune… este un sentiment natural, ca acela dintre părinti și copii. Este cel mai valoros, mai emoțional și mai larg răspândit fel de a iubi dintre toate.

4. Agape – este dragostea rațională, care ține în primul rând de caracteristicile celui iubit. Ea nu este nici pasională, nici tandră și nu provine din înclinații directe către cineva, ci din convingeri. Agape înseamnă a iubi pe cineva pentru un anumit motiv, este o alegere, este preferință pentru un lucru sau altul în virtutea unor caracteristici ale acelui lucru – a admira pe cineva pentru ceva anume! Fiecare iubește în mod diferit, pentru că fiecare are resurse diferite și este dispus să ofere altceva: resurse materiale, bani; propriul timp… prin participare fizică sau prin susținere sufletească, comunicare.

De asemeni, iubirea are trei dimensiuni:

a) dependența… ce se regăsește la 99% dintre noi… fiind un angajament social, psihic și biologic.

b) iubirea dintre două persoane independente… se întâlnește mai rar… existând nefericire… fiecare își trăiește viața personal cu trăiri proprii… nici o parte nu este dispusă să accepte compromisuri, fiind o relație de suprafață… ex: oamenii de știință… și această dimensiune devine un aranjament social, psihic și biologic.

c) interdependența… se întâlnește foarte rar, dar este paradisul pe pământ… numai atunci poate fi iubire adevărată, pentru că cele două persoane sunt într-o sincronizare perfectă, respirând una pentru cealaltă de parcă ar fi un suflet în doua corpuri. Este o iubire de ordin spiritual.

Dacă există, iubirea nu e condiționată de timp, distanțe, spațiu… Se poate iubi și de la distanță, se poate iubi chiar dacă nu mai există o relație. IUBIREA ESTE OFERIREA PÂNĂ LA SACRIFICIU DE SINE!





Barbatul tau este imaginea creeata de tine

10 06 2009

Draga mea iubită, speranța mea este că nu vei renunța. Știu că bărbații din trecutul tău te-au rănit și că, uneori, nici eu nu mă ridic la înălțimea așteptărilor tale. Dar, te rog, nu te mulțumi niciodată cu mai puțin decât își dorește cel mai profund inima ta.

Am văzut atât de multe femei renunțând și mulțumindu-se cu o relație mediocră, incapabilă să le conducă spre Dumnezeu…

Am văzut de asemenea și femei care au încercat să evite practica dificilă a devoțiunii prin ambele trupuri încercând să se iubească singure. Aceste femei învață să se amăgească iubindu-se pe ele însele așa cum sunt și acceptând manifestările bărbatului cu toate limitările sale, crezând că mai bine de atât nu le poate fi.

Poate mai bine nu va fi, dar mai rău ajung să-l traiască datorită compromisului și fricii din viața lor. Ele se mulțumesc oftând cu foarte puțin și nu mai aspiră către perfecțiunea și adevărul iubirii, căci, în felul acesta, cred ele că acceptă realitatea așa cum este.

În ceea ce te privește, aș fi dezamăgit dacă te-ai mulțumi cu atât. Este adevărat ca totul începe cu iubirea de sine și cu iubirea partenerului așa cum este acesta, cu tot cu zidurile sale de autoapărare și cu tot cu imperfecțiunile sale. Pasul următor constă însa în a-i permite expresiei profunde a inimii tale să îmi ilumineze viața, astfel încât să pot vedea dincolo de limitările mele.

Dacă mă vei alege pe mine, sau orice alt bărbat în care poți avea o încredere deplina pentru a-ți deschide inima mai profund în fata lui decât dacă te-ai limita să iți iubești propriile ziduri de autoapărare și propriile limite, atunci inima ta ar inflori într-o măsura mult mai mare decât dacă te-ai mulțumi cu realitatea așa cum este ea acum.

Primul pas consta în a te iubi pe tine însăți, în a mă iubi pe mine și în a-i iubi pe toți ceilalți așa cum suntem, cu tot cu imperfecțiunile noastre. Cu toții suntem creaturi divine, așa că este natural să fim iubiți.

Pasul următor constă în a ne deschide în fața iluminării mai plenare a încrederii și devoțiunii manifestate prin ambele trupuri. Numai în acest fel vom putea înțelege mai mult și ne vom putea oferi într-o mai mare măsura iubirea decât dacă nu ne-am reflecta unul în celalalt.

Mai există și un al treilea pas care conduce către înflorirea și mai plenară a iubirii. Acesta constă în a avea o încredere deplină și în a te deschide în fața iubirii care aspiră să strălucească în inimile tuturor ființelor vii chiar și dacă nu ești alături de un iubit.”

În pat, poate că iți place să preiei uneori controlul, să iți înveți și să iți conduci iubitul, dar dacă acesta nu este suficient de priceput – dacă ghidarea ta spirituală și sexuală este necesară din cauza că nu ai încredere în capacitatea lui de a deține controlul – atunci nu te vei abandona în fata lui, iar trupul tău va acumula aceste nemulțumiri sub forma tensiunilor, stresului, epuizării și depresiei. Tu iți dorești ca bărbatul tău să te cunoască și să știe sa ajungă în profunzimile tale. Îți dorești ca el să iți cunoască trupul și să știe cum să te deschidă.

Dacă profunzimea bărbatului tău nu este suficient de mare pentru a te putea simți și deschide, corpul tău va deveni rigid, vocea ți se va aspri, iar mișcările tale vor deveni lipsite de gratie. Pântecul tău nu se va umple de plăcere.

De ce? Pentru că oricât de mult ți-ar plăcea să iți conduci singură viața din punct de vedere profesional, artistic sau politic, esența ta feminină va tânji întotdeauna după abandonarea în fata iubirii, și nu după păstrarea controlului și luarea tuturor deciziilor existențiale, spirituale și sexuale.

Te-ai lăsat vreodată în seama ghidării pline de iubire a unui bărbat? Ai renunțat vreodată la control, permițându-i inimii tale complet dăruite să se deschidă la fel ca un ocean, pasională și profundă, în loc să se canalizeze în direcția îngustă a funcționalității?

Din punct de vedere spiritual și sexual, inima ta își dorește să fie penetrată și cuprinsă de o iubire profundă și de o integritate impecabilă. Tu iți dorești să înflorești ca ofrandă supremă a iubirii, fără a fi nevoită să preiei întotdeauna frâiele controlului și să iți conduci iubitul.

Poate că nu te deranjează să îi conduci pe cei 100 de angajați ai companiei tale, dar inima ta nu-și va găsi nici o plăcere în a-ți conduce propriul bărbat. Din punct de vedere profesional și uman – ca femeie de afaceri, artistă, mamă sau politician – poate că iți place să deții controlul, dar dacă ești înzestrată cu o esență autentic feminină, când vine timpul să te deschizi în fața intimității sexuale și spirituale alături de iubitul tău, ți-ai dori să nu fii nevoită să preiei întotdeauna inițiativa, spunându-i ce trebuie să facă, direcționându-l către o mai mare profunzime și învățându-l cum să se deschidă. Ţi-ai dori să te deschizi pur și simplu, fără a fi nevoită să inițiezi și să conduci.

Inima ta aspiră să fie simțită, cunoscută, penetrată, iubită și orientată, astfel încât să se poată deschide, ceea ce nu înseamnă că nu te poți teme să-ți acorzi încrederea. Orice bărbat are limitările sale. De aceea, s-ar putea să te temi să accepți orientările sale, știind că ar putea greși, cu atât mai mult cu cât chiar greșește uneori.

Poate că bărbatului tău îi lipsește o capacitate intelectuală profundă, sau poate că este insensibil din punct de vedere energetic. Poate că este stângaci, ezitant, sau dimpotrivă, prea sigur pe sine și prea aventuros. Poate că ii lipsește forța, profunzimea și acea insistentă blândă absolut necesară pentru a-ți binemerita abandonarea.

Dacă nu ai o încredere deplină în capacitatea de conducere sexuală și spirituală a bărbatului tău, înseamnă că l-ai ales intenționat, astfel încât să nu fii nevoită să te abandonezi în fața lui, oferindu-i aspirația cea mai profundă a inimii tale.

Dacă formezi un cuplu cu un bărbat în care nu ai încredere, acest lucru se datorează faptului că preferi mai degrabă să nu te abandonezi în fata iubirii decât să te dăruiești cu o încredere deplină. În acest fel te simți mai sigură pe tine.

Dacă te temi să renunți la control, înseamnă că unei părți din tine nu-i place să fie controlată nici măcar de iubire; de aceea, ți-ai ales un bărbat care nu iți impune abandonarea totală de sine prin profunzimea integrității lui. Dacă ai avea o încredere reală în comanda iubirii, nu te-ai mulțumi niciodată decât cu un bărbat capabil să te deschidă mai profund decât ai reuși singură.

Bărbații sunt ca un tren. Ei se îndreaptă într-o direcție precisă. Alegerea unui bărbat pentru a rămâne cu el este ca și cum te-ai urca într-un tren. Vrei nu vrei, vei sfârși prin a te îndrepta în direcția în care se îndreaptă el, din punct de vedere spiritual și sexual. Singura alternativă care iți rămâne este să te dai jos din tren. Nu-i poți schimba direcția bărbatului fără a-ți pierde încrederea în capacitatea lui de a te conduce.

Tu nu-ți dorești un bărbat rigid, ci unul cu inima curajoasă și orientată către un adevăr autentic și profund. Îți dorești un bărbat care să te cunoască, care să te asculte, care să țină cont de ce i-ai spus, iar apoi să te cuprindă și să te conducă într-un loc pe care nu îl cunoști și către care nu ai fi reușit niciodată să îl direcționezi, chiar dacă ai fi vrut acest lucru. Îți dorești un bărbat care să iți conducă inima către noi profunzimi ale aventurii și deschiderii, și care să-ți prezinte noi aspecte ale vieții, pe care nu le bănuiai.

Tu poți – și chiar ar trebui să o faci – să îi oferi bărbatului tău expresia cea mai profundă a sentimentelor tale, reacția ta, iubirea ta și expresia spontană de plăcere sau de durere a inimii tale receptive. Un bărbat adevărat va accepta aceste sentimente și acest răspuns, ținând cont de tot ce i-ai arătat, după care iți va cuceri inima și va decide singur încotro se îndreaptă trenul, cu sau fără tine la bord.

Şi chiar acesta este lucrul pe care ți-l dorești. Tu nu îți dorești un bărbat care să își adapteze direcția în funcție de intențiile tale. În fond, de ce ai mai avea nevoie de el? Poți foarte bine să te îndrepți singura în direcția respectivă. De fapt, tu iți dorești să ai încredere în ce este el cu adevărat, în înțelepciunea lui și să îl respecți.

O femeie dependentă preferă să renunțe la simțul direcției pentru a păstra afecțiunea bărbatului ei și pentru a rămâne în trenul acestuia, chiar dacă nu are o încredere deplină în înțelepciunea lui spirituală și sexuală.

O femeie independenta insistă asupra egalității în drepturi în ceea ce privește conducerea trenului comun, sau preferă să își conducă propriul tren, lucru corect dacă nu are o încredere deplină în capacitatea bărbatului ei de a o deschide din punct de vedere spiritual și sexual mai mult decât ar reuși singură.

În schimb, o femeie pregătită pentru o deschidere mai profundă, specifică iubirii în cuplu, nu se va mulțumi niciodată cu atât. Ea s-a maturizat suficient de mult pentru a cunoaște plăcerea sublimă a abandonării în fața forței neîmblânzite a iubirii și intuiția o determină să aleagă un bărbat a cărui capacitate de a prelua frâiele o poate conduce mai presus și mai profund decât și-ar fi putut imagina vreodată că poate ajunge.

O relație profundă de comuniune reciproc împărtășită te poate conduce mai departe decât ai reuși vreodată să ajungi singură. Dacă bărbatul tău nu este capabil să te conducă spre o abandonare beatifică și profundă, de ce l-ai mai ales?

Nu cumva exista în tine un aspect – poate unul subconștient – care l-a ales tocmai pentru a nu fi nevoită să te abandonezi și să ai o încredere deplină în el? Nu cumva acestui aspect al ființei tale îi este frică să își deschidă inima fără a și-o proteja, astfel încât ai atras către tine un bărbat incapabil să iți comande din cauza propriilor sale temeri, justificându-ți astfel neîncrederea și închiderea sufletească?

Ai încredere în aspirația profundă a inimii tale? Dacă te simți cu adevărat pregătită să te deschizi necondiționat în fața iubirii nemărginite, iar bărbatul tău se dovedește incapabil să crească, s-ar putea să fii nevoită să îl părăsești.

Dacă angajamentul lui față de creșterea spirituală și sexuală este instabil, iar inima ta nu poate avea încredere în el, poate că ar fi timpul să iți continui drumul fără el. Păstrează-ți inima deschisa în toată perioada în care simți golul singurătății, astfel încât iubirea ta să se maturizeze suficient de mult pentru a atrage către tine un bărbat cu adevărat demn de încrederea ta.

Dacă iți dorești cu adevărat să te abandonezi în fața iubirii manifestate prin ambele trupuri, alege un bărbat al cărui tren se îndreaptă deja către o direcție mai profundă decât cea care ți-ar permite să te deschizi singură.

Alege un bărbat care te poate deschide mai mult decât ai reușit tu vreodată până acum. Ai de asemenea grijă să iți alegi un bărbat care te poate conduce mai departe decât ai reuși dacă ai prelua parțial frâiele vieții tale, un bărbat care să se aştepte ca și tu să conduci jocul jumătate din timp.

Un bărbat profund și integru se va lăsa ghidat de inima lui, care o va îngloba însă în ea și pe a ta, acordându-și acțiunile în funcție de reacțiile inimii tale și prețuindu-ți întotdeauna reacția. Pe de altă parte, capacitatea lui de a conduce nu va slabi niciodată datorita răspunsului tău și cu atât mai puțin se va lăsa deturnata de acesta.

Inima lui este deschisă către toți. De aceea, ținând cont de inimile acestora, acțiunile lui se nasc spontan, dintr-o plenitudine a iubirii, fără ezitări. Atunci când acționează, el se pune continuu la unison cu inimile celorlalți (sau cu inima ta), acordându-și fiecare acțiune în beneficiul tuturor.

Îi poți intui cu ușurință angajamentul constant față de iubire și faptul că iți oferă necondiționat darurile sale cele mai profunde, astfel încât te poți deschide liniștită, oferindu-i la rândul tău darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu.

Cererile lui se nasc din iubire, permițându-ți să te abandonezi plenar în fața lui și să ii oferi răspunsul tău. El iți oferă cele mai profunde daruri ale sale, ducându-te de fiecare dată dincolo de hotarele inimii tale, în regatul abandonării de sine și al expresiei plenare a iubirii.

El rămâne deschis în fata lui Dumnezeu, chiar acum, cu sau fără tine, dar recunoaște că această deschidere poate fi mai plenară dacă este practicată în doi decât de unul singur. Îți îmbrățișează inima și iți intuiește imediat răspunsurile, corectându-și din mers erorile, fără sa ezite, simțul orientării sale și respectul față de înțelepciunea ta emoțională conducându-vă pe amândoi către o mai mare plenitudine a iubirii.

Dacă nu iți dorești un astfel de bărbat, atunci continuă să te descurci singură. Arată-ți neîncrederea prin contracția stresată a abdomenului tău și prin vocea ta gâtuită. Dacă iți dorești însă un astfel de bărbat, continuă să practici abandonarea în fața poruncilor iubirii și manifestarea plenară a aspirației inimii tale.

Dacă ești singură, practică trezirea inimii și a corpului prin intermediul respirației și al emoțiilor, astfel încât iubirea să se poată manifesta deschis prin tine, fără să fie împiedicată de zidurile tale de autoapărare și de autocontrolul tău masculin, la baza căruia stă frica.

Astfel, te poți închide în camera ta, îți poți scoate hainele și poți dansa pe muzica ta favorita. Chiar dacă ai obosit și te oprești din dans, continuă sa te deschizi sufletește și trupește. Lasă iubirea să îți pună în mișcare mâinile, picioarele și șoldurile.

Lasă energia să se trezească și să se exprime prin intermediul pelvisului tău și al întregului corp, mai ales dacă nu iți dorești să dansezi. Chiar dacă mintea începe să-ți rătăcească și trupul tău se închide, continuă să dansezi în interior, lăsând energia muzicii să te deschidă și mai mult. Abandonează-te în fața forței divine care curge prin tine și exprimă-ți plenar inima prin intermediul întregului corp.

Conștientizează aspirația profundă a inimii tale, lasă-ți mușchii să se relaxeze și lasă-te condusă în pași de dans ca și cum ai fi cuprinsă și deschisa de fluxul plenar al iubirii. Inspiră și expiră iubirea direct la nivelul inimii. Simte inimile prietenilor, ale copiilor tai, ale tuturor oamenilor; inspiră-le și expiră-le iubirea la nivelul inimii tale, continuând să dansezi cu viața însăși.

Respira la unison cu toate ființele și transformă această practică într-un dans. Simultan, îngăduie sentimentelor tale să se manifeste deschis prin fiecare celulă a trupului tău, să plângă, să țipe, să ofteze, să respire și să danseze cu iubirea pe care o simți.

Iubirea nu este ceva ce poate apărea sau nu. Ea reprezintă o constantă în a fi, o practică neîntreruptă și un angajament de a-ți simți și de a-ți iubi propriile ziduri de apărare, de a te relaxa cu umor și de a te abandona complet, dărâmându-ți zidurile de apărare înmuiate de iubire, care în caz contrar ți-ar reprima energia și ar deveni o închisoare în jurul inimii tale.

Dacă simți ca te cuprinde frica, iubește-ți zidurile de protecție și manifestă deschis aspirația cea mai profundă a inimii tale în fața bărbatului tău. Dacă iți dorești un bărbat al cărui tren să te duca acolo unde dorești să ajungi – și chiar mai departe – inspiră-i direcția prin profunzimea iubirii tale și ajută-l să și-o acordeze ținând cont de intuițiile inimii tale și de manifestarea plenară a energiei spontane a iubirii tale.

Dacă trenul lui se îndreaptă către o direcție greșită, nu lăsa mania să te cuprindă, ghearele să-ți crească și furia ta spontană și necontrolabilă să danseze liber prin inima ta deschisă și prin trupul tău.

Nu uita că tu atragi întotdeauna acel gen de bărbat care își poate menține integritatea direct proporțional cu dansul tău liber, care nu ține cont de zidurile tale de autoapărare și de frustrările tale. Acest lucru nu este deloc ușor, pentru nici unul din voi.

Pentru tine, este mai ușor să renunți la încercarea de a-ți schimba bărbatul, să înveți să te iubești singură, așa cum ești, și să accepți să tolerezi în casa ta un mitocan. Pentru bărbatul tău, este mai ușor să se masturbeze în baie sau să își găsească o amantă decât să te iubească cu gingășie și perseverență, conștient că devoțiunea și abandonarea ta îl atrag mai mult decât sânii și fesele tale.

Dacă nu vă dăruiți reciproc, în totalitate, el prezența inimii sale și tu iubirea inimii tale, chiar dacă uneori o faceți mai aprig și alteori cu mai multa blândețe, – fie trenul lui va deraia, căci nu va mai fi susținut de energia ta, fie tu te vei mulțumi să te iubești singură, lăsându-l pe el să se descurce cum va putea. În final, el va eșua în superficialitate, iar inima ta neîmplinită va cădea în capcana depresiei. Amândoi vă îndepărtați de iubire și vă rătăciți.

Dacă iți dorești o relație care să reflecte principiul sacru al iubirii, atunci conștientizează-ți în fiecare clipă aspirația cea mai profundă a inimii tale. Nu te lăsa deviată de dorințele tale inferioare, dacă nu dorești să atragi către tine un bărbat la fel de deviat.

Un bărbat pe care l-ai ales ținând cont de dorințele tale inferioare iți poate asigura securitatea, o familie și câteva vacante de vis, dar nu va ști niciodată cum să traiască alături de tine o viata la unison cu iubirea divină.

Dacă te vei limita să iți conștientizezi și să manifeşti numai dorințele tale inferioare, vei atrage către tine un bărbat care nu-ți va putea oferi niciodată ceea ce inima ta își dorește mai presus de orice.

Dacă iți dorești un bărbat care să iți poată oferi întreaga lui conștiință, creând împreună cu tine o relație sacră – eventual oferindu-ți chiar și securitatea, familia și vacantele de vis pe care ți le dorești –, atunci conștientizează-ți, ai încredere și manifestă dorința cea mai profundă a inimii tale.

În acest fel, rezonanța divina a iubirii tale și înțelepciunea ta profundă vor avea grijă să atragă către tine un bărbat pe care să îl prețuiești cu adevărat și pe care să îl inspiri. În final, relația voastră va reflecta lumina și înțelepciunea sacră a inimii tale.

Extras din lucrarea „Draga mea iubită” de David Deida.
Articol preluat de pe www.damaideparte.ro





Romanţă fără muzică

10 06 2009

„Că ne iubim – și-o știe lumea toată –

E-adevărat;

Dar cât ne vom iubi

Nici noi nu știm,

Nici lumea nu va ști …

Şi nu va ști-o, poate, niciodată …”

versul acesta l-am auzit într-o vară… acum mulți ani… îți mulțumesc pentru experiența trăită împreună și pentru multitudinea de lucruri care le-am avut de învățat de la tine.

să iubești şi să fii iubit.





adevar, si nu minciuna

10 06 2009

De ce oamenii nu au curajul să recunoască și să admită când se termină?

De ce se „trage mâța de coadă” la nesfârșit, până apare un motiv?

De ce își complica viețile inutil, când, chiar, nu mai e nimic de făcut?

Te-am cunoscut îmbrăcat într-o cămașă, Ibiza – i-am spus eu, și în pantaloni scurți. Te cunoșteam de mai multă vreme, dar nu am avut ochi pentru tine.

Am dansat cu picioarele în nisip 2 nopți la rând, ne-am plimbat după, am ascultat muzica ziua și am jucat table, povestindu-ne experiențele anterioare unul altuia. A mai trecut o săptămână. Am dansat din nou cu picioarele în nisip, corp la corp – în cea mai fierbinte noapte a anului. Am făcut baie în mare îmbrăcați :)). După răsăritul de soare, nu ne venea să plecăm de acolo.

Să spunem că am devenit prieteni buni. Ne povesteam de toate. Ne plimbam, mergeam împreună în oraș (în pauza de prânz), cutreieram țara. La un moment dat, după ceva timp, te-ai uitat adanc în ochii mei. Am zis de ce nu am încerca? Erau lucruri care ne apropiau – plăcerea de a trăi viața la intensitate maximă, muzica, călătoriile. Sunt suficiente pentru o relație sau nu? Sau ne lipsea liantul?

Oricum, a trecut o zi, a venit și a doua… „pofta” era destul de mare… și te-ai gândit să mă compari cu fosta în momentul cel mai nepotrivit. Ţi-am întors spatele și am zis ca nu mai vreau să am de-a face cu tine, decât ca și amici. A treia zi, când susțineam eu sus și tare că nu mai vreau, m-ai „lovit” cu un cuvânt și nu ți-am putut rezista („dacă știam că ești așa… nu aș fi pierdut eu atâta timp”).

Focuri de artificii au ieșit… În amintirea acelei nopți fierbinți de vară, mi-ai rugat să ascult o melodie, care „reprezenta ce s-a întâmplat cu noi (excepție 10 ani). Îți explic eu, dacă nu înțelegi sensul melodiei, dar mai târziu. Te pup”.

Până într-o dimineață, după 2 luni, când ți-a sunat telefonul… era prietenul alteia, care te întreba ce treaba ai cu prietena lui. Restul discuției nu mai contează acum, nu a contat nici atunci. Am avut încredere în tine, îmi construisem vise frumoase… un adevărat castel de nisip… Dar a venit valul… și l-a spulberat. Am încercat să continuăm relația, dar „chiar dacă ai doi cai înhămați la aceeași căruță, nu înseamnă că ei trag amândoi în aceeași direcție”. Nu ți-am spus nimic referitor la toate cele întâmplate. Am sperat că nimic nu se întâmplase. M-am mințit că totul e frumos. Erai „liniștit lângă mine și erai foarte sigur pe tine”. Deja deschisesem ochii și începusem să văd, să urmăresc orice gest, orice mișcare, orice cuvânt greșit. Şi s-au adunat, create de mine sau reale…

Ultimele cuvinte au fost „îmi pare rău că nu avem suficient timp să stăm împreună”.

Şi s-a spart… cu „un buchet de ghiocei, ghemuiți în buzunarul de la geacă”… știi tu povestea, poate mai bine decât mine.

Greșeala a fost a mea… nu trebuia să continui. Dar de ce ai mințit? De ce ai jucat atâta teatru? Sau, de ce nu m-am ascultat eu pe mine? Cât de adevărată e vorba „ciorba reîncălzită nu mai e bună de nimic”? Iubirea se dăruiește fără să aștepți ceva la schimb sau „întorci și celalalt obraz (Biblie)”. Dar, unii oameni, nu înțeleg din asta nimic. Înțeleg să „te calce în picioare” pentru că ești prea bun cu ei. E mult mai simplu – pentru mine, cel puțin – să spui ce ai de spus. Adevărul e mai dur, dar mai ușor de suportat și trece repede, decât minciuna sau omisiunea adevărului, care te macină mult timp.

Au rămas doar amintirile și dansul…

Sau a fost greșeala amândurora. Am încercat să ne schimbam unul pe celalalt. La început, te faci că nu vezi sau, chiar, nu iți dai seama ce se întâmplă. După aceea doare și nu știi cum să o spui, să nu-i faci rău celuilalt. Părerea mea e că trăiești cu cel de lângă tine așa cum e, cu bune și cu rele. Dacă iți place ceea ce descoperi, rămâi, dacă nu, pleci. Fără hard feelings, fără remușcări… Şi, cel mai important, trebuie să iei doar tu cu tine hotărârea. Fără „prieteni”, fără rude, fără „gura lumii”. Să faci întotdeauna ceea ce simți deep down inside you, și, cel mai important să iți spui ție adevărul. Rămâne, după ce se termină o relație, ceva din tine în celalalt și ceva din celalalt în tine.

Nu te judec, nu te-am judecat nici atunci, nici înainte, nici după. Am trăit multe clipe frumoase împreună, am avut multe de învățat de la tine și chiar iți mulțumesc pentru toate. Doar ceva mai am de completat la toata această experiență trăită împreună cu tine: „exista multe forme de iubire”.

Să iubești și să fii iubit.