omul

1 12 2010

Curgerea timpului si trecerea omului se aseamana prin aceea ca ambele se petrec la fel de repede… insa, pe cand, prima lasa urme intotdeauna cealalta prea arareori…

Vanturile destinului ne poarta pe fiecare dintre noi – seminte de umanitate – peste orizonturile devenirii, si, intr-o buna zi, vom gasi un petec de sperata in care sa ne infingem radacinile spre a rodi fructul fiintei noastre. Dar cate tinuturi ale deznadejdii trebuie strabatute pana la acel petec de speranta?

Ca dupa orice trecere, ca si cea a timpului, raman doar urmele… urmele trecerii lui peste noi si urmele trecerii noastre prin el… dar, pe cat de multe si profunde sunt primele, pe atat de rare si efemere sunt cele din urma…

Venim de “nu se stie unde” si mergem spre “nu se stie ce”… iar, undeva in acea perioada un “nu se stie ce” ne face sa irosim perioada numita “viata”, fara sa apucam a ne intalni cu prea simplul “de ce” care ne-ar fi salvat de aceasta ratacire, aducandu-ne spre noi insine.

Definitia revolutiei: “semeni vant, culegi furtuna” – a spus cineva candva, dar s-a temut sa spuna “semeni furtuna, culegi o lume noua”.

Omul este ceea ce gandeste si devine ceea ce face. Cel ce nu are nimic de pierdut devine cu adevarat puternic, dar cu adevarat destoinic devine cel ce, chiar daca poate pierde totul, nu se teme pentru asta.

Desi se nasc din pamant, toti copacii aspira spre cer, numai omul se afunda tot mai adanc in lutul materiei.

Visele omului si norii vin si se duc in mare graba, ele nu folosesc decat atat timp cat raman cu noi, fiindca, precum pamantul rodeste udat de seva norilor, tot asa viata primeste valoare numai insotita de dorinta viselor.

Infinitul orizonturilor pe unii ii sperie, pe altii ii implineste. Primilor le aduce aminte de goliciunea din ei, pe cand celorlalti revelatia intregului din care fac parte.

Umbland atat de mult pe pamant, ne-am obisnuit intr-atat cu greutatea noastra incat, atunci cand ne-am facut aripi, le-am gandit din plumb (atarnand a disperare). Toti oamenii isi doresc sa devina “mai cu greutate”, dar numai pasarile viseaza la tehnici de inaltare.

De la vis la implinire calea nu este deloc mai lunga decat de la vis la deznadejde, numai ca prima urca, iar cealalta coboara. De aceea si ajungem atat de repede acolo jos, pentru ca nu trebuie sa facem nimic, iar asta stim sa facem cel mai bine.

Trebuie sa facem ca trecerea noastra prin viata sa fie “marea trecere”, numai asa va putea fi deosebita de o simpla intamplare.

Soarele zambeste oamenilor in fiecare dimineata, de aceea toate zilele par la fel, dar numai pentru luptatori fiecare dimineata poate fi ultima si astfel toate zilele lor devin unice.

Niciodata nu e prea traziu sa fii ceea ce esti…





Spiritul liber

30 11 2010

… e precum apa: bland prin prezenta, destoinic prin rabdare, puternic prin forta interioara, tacut in marea-i trecere.

… e precum gandul: nu sta o clipa locului. Pentru el, miscarea inseamna viata, iar viata o continua evolutie… sa ajungi de unde esti acolo unde vrei sa fii.

… este precum timpul: trebuie sa pretuiesti fiecare clipa petrecuta cu el, pentru ca fiecare clipa este deopotriva intensa si valoroasa. El trece cu fiecare graunte din clepsidra timpului si nu mai revine niciodata acolo, altfel, nu ar mai fi spirit liber.

…este precum orice suflet de copil: nu stie sa urasca, dar stie sa ierte, nu se teme sa planga si poate sa rada din toata inima, nu se rusineaza de greselile sale pentru ca e prea pur pentru a cunoaste rusinea, se bucura de fiecare clipa si accepta trecutul asa cum a fost, viseaza mult si iubeste si mai mult.

… este ca orice prunc: se naste fara a se ingrijora ca pe lume poate ca sunt unii care nu-l doresc.

… nu traieste printre oameni, dar poti vedea icoana lui in ochii fiecarui copil.

… este precum stelele cerului: lumineaza calea corabierului atunci cand sperantele acestuia au cazut sub orizontul pustiirii de sine si este precum orice corabie: nu poate fi tinuta in port, ca menirea ei este sa strabata mari si sa uneasca lumi.

… este asemeni vulturului, care desi isi poarta zborul in boltile cerului, privirea lui nu scapa nici o clipa din viata pamantului. El zboara in inaltul cerului, dar urmele pasilor sai raman in prefacerile pamantului, si crede mai mult prin suflul vantului si pacea muntilor, decat prin templele oamenilor si riturile lumii.

… nu se intristeaza niciodata pentru ca bucuria lui este lumina lumii.

… se ascunde privirilor celor ce cauta sa-l vada, dar se daruieste bucuros celor ce decid sa-l urmeze.

… rodeste pentru foamea intregii lumi, dar infloreste numai pentru dorul celor ce pot sa vada.

… iubeste schimbarea, el insusi schimbandu-se cu fiece anotimp si reinnoindu-se cu fiece suflet renascut, dar este statornic in marea-I decizie precum muntele in taina propriei maretii si te poti baza pe sprijinul sau la orice pas, dar nu-l poti lua cu tine.

… nu-i plac drumurile drepte si nici credintele unice, fiindca nici o haina nu se tese dintr-un singur fir si nici o simfonie nu s-a scris cu o singura nota.

… nu are o casa a lui, pentru ca totdeauna cand a dorit s-au gasit pelerini ai destinului care sa-l gazduiasca in inima si cugetul lor. Trece din cand in cand pe la poarta sufletelor tuturor, fara sa se anunte, dar nu zaboveste decat acolo unde gaseste candela aprinsa si usa deschisa in asteptare.

P.S. Sa fiti bucurosi daca ati intalnit macar un spirit liber in intreaga viata, chiar daca acesta doar a fost in trecere… si sa nu uitati sa va lasati sufletul deschis, ca niciodata nu se stie cand poate aparea din nou.





sa trecem peste… (2)

10 01 2010

Continuare…

Adica, sa incerc sa ma impac cu trecutul si sa realizez ca niciodata nu ar fi putut fi altfel decat asa cum a fost, ca a fost mai bine decat daca ar fi fost altfel.

Poti sa afirmi ca ai trecut peste sau, cu spunea briza, ca te-ai impacat cu trecutul doar atunci cand te-ai intalnit cu acele persoane care au trecut o data prin viata ta, care au lasat urme adanci, amintiri frumoase si mai putin frumoase si… nimic.  Adica, in afara de faptul ca radeti impreuna de amintirile respective, realizezi ca nu mai ai nimic cu acel om. Cararile vietii au fost atat de diferite incat nimic nu pare sa va mai apropie. Realizezi ca nu ai pierdut nimic daca v-ati despartit si, chiar ai avut de castigat.

Cat timp trebuie sa treaca peste tine sa te poti intalni cu acei oameni? Cand stii ca o poti face fara sa doara atat de mult ca atunci?

Ce m-a surpins… e ca nu s-a schimbat deloc. Poate ca ma asteptam la altceva, vroiam altceva sa vad, dar… nici o schimbare. Aceleasi probleme, aceleasi ganduri, acelasi om… iar, la despartire, am vazut aceeasi expresie in privire la el care am vazut-o la mine, in alte conditii, care spunea ca nu ne vom mai revedea niciodata…

Dupa o relatie, care a insemnat mult in viata, incercam oare sa gasim si sa ne atasam de acelasi tip de oameni? Umblam cu sablonul dupa noi si, daca ni se pare ca cineva s-ar potrivi in el, incercam sa schimbam acel om in asa fel incat sa se potriveasca perfect in el, iar daca asta nu se intampla inseamna ca respectiva relatie nu merge?

Ce cautam oare? Cand afirmi ca stii cum ai vrea sa fie omul de langa tine, inseamna ca ti-ai perfectionat sablonul?





posesivitate

19 10 2009

Sâmbătă am învățat ceva. Că oamenii cu care sunt în diverse tipuri de relații nu-mi aparțin. Până acum, am încercat să controlez viața celor din jurul meu într-un fel sau altul, fără să vreau și fără să realizez că, poate, ei vroiau altceva. Până acum, am încercat să-mi impun voința proprie asupra lor.

Am realizat unde am greșit. De acum, am să încerc să mă schimb!

Trebuie să renunț și la exprimarea ”violentă” a simțului proprietății.

Nu știu cât va dura… dar sigur se va întâmpla!





Comentariu (1)

4 08 2009

Am citit un articol, pe un blog care-l urmăresc cu plăcere. Mi-am permis să postez comentariul făcut de mine și aici.

Oamenii nu renunță, speranța moare ultima. Doar se plictisesc să tot încerce.

Marea majoritate a oamenilor văd numai frumusețea exterioară, nu vad frumusețea sufletelor. Nu se obosesc să o caute. Își dau seama că frumusețea exterioară nu contează doar atunci când s-au terminat subiectele de discuție sau când se stinge pasiunea și rămâne… GOL.

Banii contează pentru marea majoritate – cei ce nu au întâlnit dragostea, cei ce nu știu să dăruiască și știu numai să primească.

Imaginea ;)) contează tot pentru aceeași mare majoritate. Ca și banii, ca și frumusețea exterioară, ca și refuzul de a mai încerca.

Vorba cântecului „dacă dragoste nu e, nimic nu e.” Eu trăiesc cu speranța că toți vom găsi într-o zi dragostea și atunci nu vor mai conta nici banii, nici imaginea. Va fi doar dragoste și speranță. Până atunci, eu iubesc viața, cu toate cele care mi le ofera ea. Și, am învățat să iau de la ea TOT, fără regrete și fără compromisuri. „Când va veni ultima ta clipă, ce alegi: Să regreți ceea ce ai făcut în viață sau să regreți ceea ce nu ai făcut?”





Lectia de gramatica

25 07 2009

Citeam, ca de obicei, diverse articole, postări pe diverse blog-uri, comentarii la diverse filme postate pe youtube – legate toate de Liberty Parade. Și am ajuns la o concluzie, ca și alții de altfel, mulți nu știu gramatica limbii române.

M-am distrat inițial, dar nu e de râs. E de plâns. Marea lor majoritate au peste 18 ani și nu știu sa scrie în limba română. În alte limbi nu mai am pretenții, că ar fi deja prea mult. Cum au trecut oare de BAC?

Am să par, în aceasta postare, George Pruteanu (RIP) – mare dreptate avea.

„parca si eo ma vad acolo in fata cu fluieru :)):X” – parcă și eu (sau io) ma vad acolo în față cu fluierul (sau fluieru’)

„ala-s eo…mam vazut numi vine sa cred” – ala sunt eu… m-am văzut. nu-mi vine să cred

„Gizas am dansat 10 ore incontinuu!!” – :):):) OMG!!!

„pisa ma as ….” – :):)

Deci nu are rost să scriu mai multe… ăsta e nivelul de cultură…





Chakrele Romaniei

16 06 2009

Aryana Havah este autoarea cărții „Magul din Carpați”. Cartea „Inuaki, reptilianul din mine” prezintă dezvăluiri tulburătoare despre trecutul, prezentul și viitorul Pământului. Ea ne invită să pășim într-o lume aparte, mistică, terifiantă, dar absolut sublimă prin ineditul ei. Pe parcursul relatării vom afla răspunsuri la întrebările care frământa omenirea de milenii: „Cine suntem?”, „De unde venim?” și „încotro ne ducem?”. Unele informații ne vor părea incitante, altele dureroase, iar altele ne vor răsturna sistemul de valori. Pe măsura ce sunt aprofundate realizăm că, de fapt, toate aceste lucruri se aflau ascunse adânc înăuntrul nostru, încătușate, așteptând, parcă, clipa eliberării. Alături de David, un copil special, sosit printre noi tocmai de pe planeta Inua, suntem purtați într-o călătorie fascinantă prin care ni se releva atât trecutul, prezentul și viitorul planetei Terra, cât și conexiunea speciei noastre cu cea a reptilienilor, călătorie al cărei unic scop este apropierea noastră de Divinitate, de Adevăr, de Viață.

Fragmente (sunt numai răspunsurile lui David la întrebările psihologului pentru copii):

Aici pe acest pământ (România) au trăit ființe foarte evoluate, care au lăsat viitoarelor generații un fel de bula energetică, care conține informații de o mare valoare. Ele vor fi revelate la un anumit moment. Totodată prin accesarea acestora, noi vom căpăta explicații la toate întrebările care au fost puse de-a lungul evoluției, întrebări a căror răspunsuri reale, au fost de obicei ascunse, mascate sau trunchiate.

România este singura țară care are șapte chakre active.

Pământul are la rândul lui șapte centri energetici, dispuși pe întreaga suprafață, însa în rest nici o țară nu are șapte centri proprii. Asta este de fapt motivul pentru care s-a insistat în subjugarea României de către anumite curente sau organizații negative. Chakrele Pământului sunt în: California, America de Sud, Australia, Anglia, Egipt, Iran și Tibet.
Centrele energetice ale României sunt la: Sâmbăta de Sus – Reca, Munții Rarău, Şimleul Silvaniei, Capidava, Sarmizegetusa Regia, Munții Părâng și Subcarpații Getici. Bine, dar nu sunt în ordinea pe care ți-am spus-o. Funcțiile lor exacte, nu pot fi încă dezvăluite, deoarece nu sunt suta la suta active.

Atât în Bucegi cât și în Ceahlău, există un tezaur informațional deosebit de important. Dacă oamenii s-ar uita ar putea chiar să îl vadă. În acele locuri apar niște formațiuni energetice sub formă de piramidă cu baza pătrată. Acum arată ca un fel de hologramă, dar cu cât ne vom apropia de anumite evenimente cu atât vor fi mai pregnante. Acestea  protejează țara de anumite atacuri energetice și transmit forme-gând-energie în scop de protecție și evoluție spirituală. Într-un fel, putem spune că încearcă să ridice vibrația la nivelul întregii Românii. Atât a locului cât și a oamenilor.

Chakrele Pământului reglează, supraveghează și optimizează funcționarea planetei. La fel ca și chakrele ființelor, care coordonează funcționalitatea întregului sistem. Oameni au exact același număr de centri, deoarece trăiesc aici și trebuie să corespundă vibraţional cu planeta.

Chakrele României au început a fi activate abia în 1986. Maximul optim se va atinge în 2011. Pământul acestei țări există de la începutul Terrei. Tot aici au fost create primele ființe, care apoi au plecat și au colonizat întreaga planetă. Ţara aceasta va avea un rol important în anii ce vor urma. Conștiința colectivă lăsată nouă de către străbuni, va exploda, cuprinzând inimile celor ce vor avea șansa să supraviețuiască.

România este un loc special. Are o misiune. De aici va pleca noua înțelegere a lucrurilor. De aici va porni un om care va explica și ajuta omenirea să își conștientizeze misiunea. Venirea lui va fi anunțată. El există de mult timp. De fapt acum este bătrân, însă și-a înțeles menirea abia de câțiva ani. El a început deja să spună de cel ce va veni…  Este un suflet care păstrează multe din caracteristicile celui ce a fost Ioan (Botezătorul) și îl cheamă și acum tot așa. S-a auzit de el doar în cerc restrâns. Nu a sosit încă vremea ca el să fie auzit, deși nu mai este mult timp până atunci. Cel ce va veni ca Luminator va avea multe din aspectele celui ce a fost Iisus, deși, cinstit vorbind, el v-a fost furat, denaturat. Însă el înglobează și alte aspecte, ale unor alte ființe superioare ce au trăit aici. Trupul celui care îl va primi se află aici, s-a născut. Însă el nu se afla înăuntrul lui. Acest trup, este în România.

România a fost aleasă să aibă această misiune. De aceea țara noastră va fi apărată într-o mare măsură de evenimentele care vor veni. România va fi și un important furnizor de hrană. Oricum trăim pe un pământ binecuvântat. Până și plantele noastre știu acest lucru; uită-te câte plante medicinale avem, cât de variate sunt. Ar trebui prețuite la adevărata valoare. Omul s-ar putea armoniza prin simpla apelare la natură, dar el încă nu a înțeles. În orice caz faptul că trăim acum, aici, aceste timpuri ar trebui să ne dea de gândit. Ar trebui să înțelegem că este șansa noastră spre evoluție. Totodată trebuie spus că atunci când el va veni, va intra atât în trupul care îi este destinat cât și în fiecare din noi. În momentul în care va fi prezent fizic pe Terra, energia lui va pătrunde în fiecare din noi, făcându-ne compatibili cu el. Este ca și cum cineva ne-ar da un surplus de informație, energie și iluminare, pentru a fi apți să ne aliniem noilor coordonate ale planetei. Suflul lui va intra în noi și noi vom fi altfel, mai buni, mai evoluați, mai înțelepți. Ne vom da seama că suntem cu adevărat frați și vom manifesta acest lucru.








%d blogeri au apreciat asta: