La multi ani!

Sa ne fie anul mai bun si mai plin de impliniri decat cei de pana acum. Sa nu uitam sa ne bucuram din plin de clipele ce vin, ca si cum ar fi ultimele. Sa lasam trecutul in urma, sa nu ne mai ingrijoram atat pentru viitor si sa traim prezentul: AICI si ACUM!

sa nu renuntam la visele care le avem…

sa facem tot ceea ce ne sta in putere pentru a fi fericiti, dar fara „a calca peste cadavre”…

sa incercam sa lasam atasamentele deoparte si departe de noi…

sa ne acceptam (si iubim) pe noi asa cum suntem si pe cei din jurul nostru asa cum sunt, fara sa-i judecam si fara sa incercam sa-i schimbam…

sa incercam sa nu ne mai impunem propria vointa asupra celorlalti si sa nu acceptam cand altii incearca sa-ne impuna ceva, decat daca suntem in totalitate de acord…

sa ne ascultam din ce in ce mai mult inima si nu mintea si sa facem ceea ce simtim…

sa fim mai atenti la semnele din jurul nostru…

sa ne bucuram mai mult de ciripitul pasarilor, de fosnetul frunzelor, de susurul apelor, de adierea vantului, de picaturile de ploaie, de soare si de luna, de zi si de noapte…

si nu in ultimul rand, sa nu uitam sa iubim.

🙂 la multi ani!

Reclame

Probleme… de matematica?

Intr-o zi mai mult decat normala, cand nu-ti mai vezi capul de treaba, intru intr-un birou si prima intrebare a fost „Mai stii matematica?”… si asa au trecut cateva ore bune, rezolvand probleme de clasa a IV-a (problemele se gasesc pe http://arhimede.ro). Cand ne-am plictisit de problemele de a IV-a am trecut la lucruri mai serioase 😉 , adica, am sa postez ce am primit-o pe mail acum ceva timp. Cine gaseste rezolvarea e liber sa o transmita si altora… poate… cine stie?

Prezumtii :

1. Exista 5 case, fiecare de alta culoare.

2. in fiecare casa locuieste doar o singura persoana, fiecare de alta nationalitate.

3. Fiecarui locatar al fiecarei case ii place o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de casa.

4. Nici una din cele 5 persoane nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari si nu detine acelasi fel de animal de casa.

INTREBARE :

CUI II APARTINE PESTISORUL DIN ACVARIU?

Indicatii :

– Britanicul locuieste in casa rosie.

– Suedezul are un caine.

– Danezul bea cu placere ceai.

– Casa verde se afla in stanga casei albe.

– Locatarul casei verzi bea cafea.

– Persoana care fumeaza PALL MALL are o pasare.

– Locatarul care locuieste in casa din mijloc, bea lapte.

– Locatarul din casa galbena, fumeaza DUNHILL.

– Norvegianul locuieste in prima casa.

– Fumatorul de MARLBORO locuieste langa cel care are o pisica.

– Locatarul care are un cal, locuieste langa cel care fumeaza DUNHILL.

– Fumatorul de WINFIELD bea cu placere bere.

– Norvegianul locuieste langa casa albastra.

– Germanul fumeaza ROTHMANS.

– Fumatorul de MARLBORO, are un vecin care bea apa.

ALBERT EINSTEIN a conceput acest test in secolul trecut. El sustinea ca 98% din locuitorii planetei noastre nu sunt in stare sa rezolve acest test.

Asa lucreaza unii…

Din motive obiective, am să încerc și o traducere în engleză a articolului.

Nu am multe de spus și am să las pozele să vorbească de la sine. (I do not have too many words to say, I’ll just let the pictures to speak for themselves.)

În căutarea unei țevi (searching for a pipe)… s-a executat o săpătura de 3 m adâncime fără sprijiniri (execution of a digging of 3 m depth without propping up)

… apoi, o gaură de 0,9 m adâncime, 1,2 m înălțime și 1,5 m lățime (then, a hole of 0,9 m depth, 1,2 m high and 1,5 m width)…

… și muncitorii au intrat în gaură în căutarea țevii… (…and the workers entered in the hole in search of the pipe…)

… și… finalul… compactarea… (… and… the end… the compaction…)

Voi ați lucra cu așa constructori? (You would work with this kind of contractors?)

P.S. Nu a fost nici un accident. (No accident happened.) Thanks GOD!

Pe unde ma plimb

… sau mai bine zis… pe unde mă duce serviciul.

Mare noroc am avut când am ales job-ul ăsta și noroc am în continuare că îmi place ceea ce fac și am senzația că nu mă voi plictisi niciodată. Mi-am dorit întotdeauna, din lipsa timpului, să ”mix business with pleasure”, după cum spunea un fost șef de-al meu.

Și așa am început să mă plimb și în afara weekend-ului, să văd locuri noi, să revăd locuri vechi dragi și să-mi mai fac și treaba în același timp. Conduc mult și, în general, îmi place să conduc noaptea, dacă merg pe drumuri bătute des. Nu-mi dau seama câtă oboseală se adună, dar știu că aproape în nici o dimineață nu aud nici un fel de ceas, nici un fel de alarmă.

Dar sunt liniștită, sunt calmă. Câteodată mai aud zicându-mi-se ”Ai să trăiești 100 de ani la cât de calmă ești!”. Dar am timp să gândesc! Am timp să fiu numai eu cu mine!

Zilele trecute, un șef de-al meu zicea că va înnebuni de nervi din cauza proiectelor și a nepăsării unora. I-am spus să vadă partea frumoasă a lucrurilor: ”cum ar fi să muncim în mijlocul Bucureștiului, învăluiți de un nor mare de praf, poluare, mașini, claxoane?” Și am deschis ușa: ”Vezi, e liniște! Respirăm aer curat! E verde în jurul nostru!”

Vouă nu v-ar place? Pe voi ce vă înconjoară când deschideți ușa/geamul?

Se intoarce roata

Nu-mi pare bine când aud că se ajunge la vorba mea ”Ți-am zis eu!”.

Le-am spus să nu aibă încredere în cea cu care m-au înlocuit. Mi-au zis că nu au avut de ales și să rămân, să îi fiu ei subordonată. Nu am fost niciodată subordonată cuiva, pe care l-am crezut inferior mie. Le-am spus să nu îi ia apărarea nici celeilalte și mi s-a întors ”don’t mix business with pleasure”. Și am plecat. Au rămas în urmă oameni dragi, unii mi-au rămas prieteni, unii doar își mai amintesc de momentele vesele petrecute împreună. A fost frumos.

Au trecut fix 11 luni de atunci. În prima nu mai au încredere. O verifică la tot pasul. S-au făcut greșeli destul de mari, încât să se mai poată trece cu vederea peste. A doua… azi au trecut-o pe liber. No comment anymore!

Unii sunt inconstienti

Merg și io ca omul azi la muncă liniștită. Mă văd cu o colegă, ne bem cafeaua, povestim. Între timp, încep telefoanele să sune. Ne despărțim și fiecare merge în treaba ei.

Ajung la birourile din șantier. Stau de vorbă cu șeful, cu colegii, cu constructorul. Toate bune și frumoase până aici. Se trezește șeful de șantier să mă roage să merg să măsurăm niște șanțuri – doar din dorința de a luat ceva bani în plus pe munca nefăcută încă.

Nu prea aveam chef, dar nu puteam să-l refuz. Mergem la lucrare, îi arăt ce are de făcut și cum are de făcut în locul respectiv, înțelege omul. Dar până să facem o notă de constatare, hotărăsc să mă uit și pe rest, lucrarea fiind întreruptă de câteva zile.

Și ce mi-e dat să văd ochilor: săpătură deschisă, fără sprijiniri, neacoperită, adâncă de 4 m, în loc cu trafic intens de persoane. Am luat foc. Am făcut o hârtie, cum și-au dorit, dar nu mai suna bine pentru ei deja.

Am făcut și alte rapoarte, dar de data aceasta către autoritățile competente să le oprească lucrarea și eventual să-i trezească din ”somnul liniștit” pe care îl au de o foarte bună bucată de vreme.

Bine că nu s-a întâmplat nimic până acum și sper să nu se întâmple nici de acum înainte.

Camere golite

Se ceartă lumea. Trebuie eliberate camerele. O colegă plimbă vaca pe pășune în timpul ședinței. Dacă ar fi șeful aici, ar alerga-o pe ea prin curte.

Toată lumea discută contradictoriu.

Se vorbesc 4 limbi. Nu se mai înțelege nimeni cu nimeni. Se vorbește în diagonală, unii peste alții, unii pe lângă alții.

Dar toți au râs la Mr. C (prietena mea) și Miss V. (un ”violonist”).

Și s-a terminat și asta o dată. Următoarea luni la 2 p.m. SUPER!!! Am timp să dorm după weekend!