let go…

13 08 2010

there are moments in life when everything blows away because of a memory, because of a tough that crossed your mind, because of a move you made or because of something you saw and, then,… you don’t have any choices left… you have the impression that the hope riches to the end and struggles not to die… and the only thing you can do is to cry yourself out till there are no more tears and the only thing left is the pain…

in those moments, the only thing that others see in you is a stone mask and a freeze soul…

…you have to let go… in order for the ones around you to be happy…

P.S. and it’s so hard to tear apart a half of your soul…





Comentariu (2)

27 04 2010

Iar postez un comentariul facut de mine la un articol interesant de pe blogul lui Testament… poate baga cineva la cap…

Ne este cel mai greu in viata asta sa fim noi insine… ne e frica de ceea ce am putea descoperi in noi sau de ceea ce ar putea lumea sa creada despre noi… ne ascundem dupa masti, dupa povesti pentru a nu fi judecati si pentru a parea, cand ne uitam in oglinda, altfel decat suntem … e mai usor sa jucam teatru, sa mintim, dar, din pacate, intotdeauna ne mintim pe noi…

…dar tot in noi putem gasi si curajul de a trece peste toate (dezamagiri, rateuri, pierderi); si, poate, nu neaparat curajul, ci puterea de a suprima frica si de a accepta ca toate acestea fac acum parte din noi, fac parte din ceea ce suntem si ceea ce vom fi…

Revin la vorba mea “la sfarsit e mai bine sa-ti para rau pentru ceea ce ai facut, decat sa-ti para rau pentru ceea ce nu ai facut” (dar nu ai avut curajul sa o faci)…

In definitiv ce ai de pierdut daca incerci sa faci/spui ceea ce vrei? Poti sa te trezesti cu un refuz frumos, inseamna ca nu ai pierdut nimic… doar, orgoliul si mandria au de suferit un pic, dar, poate, e mai bine asa… timpul va arata ceea ce ai avut de castigat in schimb, la momentul potrivit… Dar, la fel de bine, poate sa fie si invers…

Singurele lucruri sigure in viata sunt nasterea si moartea, restul sunt alegeri…





Alegerile…

7 12 2009

Oare cand vom invata sa traim si sa acceptam alegerile pe care le facem la un moment dat in viata?

50% dintre noi am vrut schimbarea… 50% dintre noi am vrut sa ramanem acolo unde suntem…

Va urma…





Iubirea neconditionata a unei femei

28 10 2009

Iubirea neconditionata a unei femei eliberarea de povara asteptarii (joi, Septembrie 17, 2009 de Camelia Patrascanu)

O femeie invata greu sa iubeasca fara sa sufoce si fara sa-si faca sperante. Daca ar fi dupa ea s-ar coase de barbatul iubit pentru a fi sigura ca ia parte la viata lui, ca devine viata lui. Dar nu e dupa ea. Si intelege repede ca intrebarile ei, supozitiile, tristetile, pretentiile, rugamintile ei nu fac decat sa indeparteze persoana adorata. Intelege ca daca vrea sa il inspire sa ramana langa ea trebuie sa invete sa iubeasca neconditionat. Fara asteptari, fara pretentii, fara ultimatumuri, fara reprosuri, fara impuneri. Greu! Dar invata.

In primul rand invata sa nu-l mai schimbe pe omul de langa ea. Sa-l accepte asa cum este. Sa-l inteleaga, sa constate neutru diferentele de gusturi si comportamente dintre ea si el, dar sa nu incerce sa-l schimbe. Cel mult sa-i sugereze, daca e intrebata, anumite variante, mai constructive pentru cuplu, dar, doar daca vrea el.

In al doilea rand invata sa-i accepte obiceiurile de viata, programul, ocupatiile, prietenii, habitudinile, aspiratiile. Si cum prima axioma spune ca nimeni nu trebuie schimbat, va trebui sa accepte partenerul cu intregul sau univers, asa cum e. Cu prietenii (parca pre amulti), familia, sotia (uneori „inca”) si copiii lui.

Apoi, invata sa se bucure, de dragul lui, de realizarile lui. Sa-i sustina sperantele si viziunile, sa-i aline esecurile, sa-i inteleaga amanarile, ezitarile si retractarile. Sa-i ierte lasitatile si lipsa de coerenta, sa-i sustina expansivitatile, sa-i creada promisiunile.

Apoi va trebui sa invete sa nu se gandeasca la viitor, stiut fiind ca femeile, prevazatoare, vor sa se asigure certificand relatia de iubire. Va trebui sa renunte la a mai conditiona iubirea printr-o declaratie – angajament luata barbatului ei. Si ridicand aceasta obligatie de pe umerii lui sa scuteasca iubirea de inca o limitare si pe el de inca o responsabilitate impunatoare de conditii.

Apoi va trebui sa isi traiasca viata in asa fel incat aceste de-conditionari sa faca parte armonios din viata ei, iubind firesc, spontan, din toata inima, barbatul cu care:

  • nu vrea sa se marite, nici sa-i faca copii, nici sa locuiasca cu el impreuna;
  • nu vrea sa se afiseze tot timpul;
  • nu stie daca va petrece weekendul pentru ca e posibil ca el sa fie cu prietenii;
  • nu stie daca va merge la nunta prietenului lui sau va prefera sa fie insotit de verisoara sa;
  • nu vrea sa petreaca concediul decat daca el doreste sa fie cu ea.

Si abia dupa aceea femeia poate spune ca a invatat sa iubeasca in deplina libertate un barbat caruia nu-i cere nimic. Nici macar sa fie cu ea. Il poate iubi chiar si fara sa fie cu ea. Pentru ca acesta este marele dar pe care il face iubirea neconditioanta: te invata sa iubesti atat de mult persoana draga incat ii vrei tot binele, nedorind sa o posezi, sa o iei in proprietate. O poti iubi eliberand-o de tine, de relatie, de orice obligatie. Si, acest gen de iubire, desi iti ocupa inima, ti-o lasa in acelasi timp libera pentru propria viata, pentru alte iubiri. Pentru ca neavand un angajament limitativ nu tradezi nimic, nu inseli nici o pretentie sau asteptare. Iubirea neconditioanta poate supravietui in paralel cu alte afectiuni si sentimente. Pentru ca iubirea neconditioanta este total libera si omnipotenta – ca iubirea fata de Dumnezeu care ne lasa loc (ba chiar ne antreneaza) pentru alte iubiri. Dragostea generoasa, total deschisa spre persoana iubita, te face sa-l accepti pe celalalt exact asa cum este, dorindu-i tot binele din lume, respectand binele pe care si-l doreste pentru el. Fara sa judeci acest bine. Iubirea neconditioanta supravietuieste cataclismului altor iubiri si dezamagiri, devine un status-quo al inimii tale.

******

Cand cerem cuiva sa ne iubeasca neconditioanat trebuie sa stim ce ii cerem – sa poata trai, daca este necesar sau ii impunem, fara noi. Sa ne iubeasca fara sa fie legata de noi prin asteptari, pretentii, aspiratii, cereri, planuri. Si persoana draga invata asta, in timp ce este in relatie cu noi. Iar inima sa, pe masura ce se dechide tot mai mult, devine tot mai calda, cuprinzatoare, intelegatoare si inteleapta. O inima care iubeste neconditionat iese din limitarile cultural-religioase, rasiale, geografice, temporal-spatiale. Inima aceea se poate darui intregii omenirii, intelegand ca la nivelul miezului inimii toti suntem o singura fiinta. In acest spatiu al libertatii absolute si a tuturor posibilitatilor create nu iti apartine nimic, nu apartii nimanui, aici nu exista infidelitate sau pacat, juraminte de credinta, amanari sau pasuiri. Aici este pur si simplu IUBIRE. Pentru tot si pentru toate.

Cand o femeie este condusa in acest punct al constiintei sale, invata sa iubeasca fara sa fie cu persoana iubita, invata sa se detaseze fizic de ea, chiar daca in inima o poarta in continuare. Invata sa inteleaga si alte iubiri ale persoanei dragi, sa nu pretinda o alegere finala, o asumare a relatiei, o promisiune pentru viitor, o viziune a relatiei in viitor. Cel ce iubeste neconditionat a uitat toate astea. Si accepta persoana draga asa cum este.

Dar aceasta acceptare, posibila doar prin conectarea inimii la spirit, desi te apropie sufleteste de omul iubit te si elibereaza de el. Iti reda demnitatea si libertatea. Eliberandu-te de posesivitate, de scenariile culturale create in jurul conjugalitatii, lasi iubirea sa te cuprinda. Si ea te va insufleti si inspira sa vezi oamenii prin lentila iubirii neconditionate. Sa-ti trezesti puterea de a iubi sufleteste toti oamenii. Chiar daca sesizezi foarte clar diferentele dintre tine si ei (de forma si nu de fond), iubirea spirituala face sa te conectezi la elementul cel mai profund si subtil din fiinta lor – spiritul, a carui sursa fiind divinul, face ca toti oamenii sa se simta in adancul lor, una si aceeasi fiinta.

Femeia care se obisnuieste sa iubeasca dincolo de asteptari si sperante, dincolo de scenariile culturale privind relatia parteneriala, capata un fel de detasare inteleapta, o liniste profunda (ce poate parea resemnare necunoscatorilor) . Aceasta predare in fata iubirii conecteaza fiinta la divinitate si permite schimbarea destinului – schimbarea contextului dramatic intr-unul plin de satisfactii, schimbarea rolului ei in relatie si al felului in care este perceputa de partener. Cand iubesti astfel esti liber de orice (nu sa faci ce vrei, ci liber de prejudecati, de frici, de conditionari, de limitari si nemultumiri sau rusini). Esti eliberat inclusiv de credinta ca iubirea neconditionata abroga angajamentul. Dimpotriva! Iubirea neconditionata, spirituala, iti da toata libertatea de a alege cum vrei sa iubesti (cu acte sau fara, cu coabitare sau cu locuire sparata, carnal sau doar sufleteste etc.). Si asigura conditii ca alegerea cadrului iubirii sa fie cu adevarat eliberata de prejudecati si false proiectii. De aceea o astfel persoana, eliberata de disperarea pasiunii si a fricii de a pierde omul drag, dobandeste capacitatea de a vedea si alti oameni, de a se atasa si de alte persoane, de a se conecta la sufletul semenilor. O astfel de persoana radiaza si atrage prin rezonanta oamenii capabili s-o iubeasca total. Atat de total incat nimic nu este interzis sau vinovat, nici macar a-ti dori un angajament (liber consimtit si matur acceptat) de amor legiferat. Pentru ca si persoana iubita doreste acelasi lucru: fara ambiguitati sau lasitati, fara pretentii si asteptari. Femeia a carei inima a invatat iubirea neconditionata se va bucura de aceasta derogare si se va elibera de vinovatia de a fi dorit candva o relatie limitatoare. Stie acum ca dragostea poate alege liber conditiile in care vrea sa se manifeste, sa se traiasca. Si daca altora li se par constrangeri, ei, IUBIRII, i se par jocuri si contexte perfecte in care isi poate experimenta pasiunea si generozitata. Fidelitatea, prezenta, programul comun cu fiinta iubita, fac absolut normale zecile de telefoane cand intarzii, vigilentele interogari cu privire la petrecerea de la firma, dorinta permanenta de a-ti fi in preajma. Tratand toate aceste excese cu iubire spirituala, le vei alina si vindeca, inspirand omul de langa tine sa se conecteze la sufletul tau, deschizandu- se astfel si el spre iubirea neconditionata.

Femeia care invata sa iubeasca neconditionat poate spune: Te iubesc, adio! Esti liber sa-ti traiesti inima asa cum vrei. Sunt libera sa-mi traiesc inima asa cum vreau. A iubi neconditioant nu inseamana a aproba/incuraja totate excesele sau viciile celuilalt, ci a intelege sufletul omului de langa tine, dandu-i libertatea de a fi el insusi. Te poti retrage oricand ti se pare prezenta sa daunatoare, dar asta nu insemana suspendarea iubirii tale. Ci, doar o logica desprindere fizica de omul care iti face rau.

Barbatii trebuie sa stie ca eliminand asteptarile, nazuintele, visele, pretentiile si sperantele femeilor, le invata sa traiasca desprinse de ei, capabile sa isi asume puterea si independenta propriilor lor inimi.

Femeile trebuie sa stie ca obligand barbatii sa le accepte mofturile, prejudecatile si constrangerile ii forteaza sa faca un salt de constiinta care duce la iubirea dincolo de conditii, iubirea care poate trai si fara persoana draga alaturi.

Pentru ca iubirea neconditioanta nu te leaga si mai mult de partener, dimpotriva. Te leaga de intreaga umanitate. Si cand ai perspectiva umanitatii de care devii legat afectiv, pierderea iubirii omului de langa tine nu mai pare o tragedie.

Pentru ca iubirea neconditioanta este atat de puternica incat se poate exprima liber chiar si intr-un cadru dramatic sau limitat de conventii si traditii, de prejudecatii si conformism cultural – daca ea doreste acest lucru.

Dar cati dintre noi suntem gata sa ne lasam iubiti asa, simtind ca o astfel de relatie elibereaza partenerul de indeciziile, ambiguitatile, lasitatile si neasumarile noastre? Cati dintre noi acceptam sa ne scada puterea de influenta si control asupra partenerului? Cati ne-am bucura sa vedem persoana draga, pana acum obsedata de noi si total la cheremul nostru, eliberata de dorinta devoratoare de a ne avea in preajma si capabila sa se deschida spre viata si tot ce poate oferi viata mai bun? Cati dintre noi vrem, de fapt, sa fim iubiti neconditionat?

sursa: http://www.horoscop tv.ro/ (asa e frumos si corect!!!)

Tot ce-a fost, ori ce-o sa fie, in PREZENT le-avem pe toate!





Pe unde ma plimb

5 09 2009

… sau mai bine zis… pe unde mă duce serviciul.

Mare noroc am avut când am ales job-ul ăsta și noroc am în continuare că îmi place ceea ce fac și am senzația că nu mă voi plictisi niciodată. Mi-am dorit întotdeauna, din lipsa timpului, să ”mix business with pleasure”, după cum spunea un fost șef de-al meu.

Și așa am început să mă plimb și în afara weekend-ului, să văd locuri noi, să revăd locuri vechi dragi și să-mi mai fac și treaba în același timp. Conduc mult și, în general, îmi place să conduc noaptea, dacă merg pe drumuri bătute des. Nu-mi dau seama câtă oboseală se adună, dar știu că aproape în nici o dimineață nu aud nici un fel de ceas, nici un fel de alarmă.

Dar sunt liniștită, sunt calmă. Câteodată mai aud zicându-mi-se ”Ai să trăiești 100 de ani la cât de calmă ești!”. Dar am timp să gândesc! Am timp să fiu numai eu cu mine!

Zilele trecute, un șef de-al meu zicea că va înnebuni de nervi din cauza proiectelor și a nepăsării unora. I-am spus să vadă partea frumoasă a lucrurilor: ”cum ar fi să muncim în mijlocul Bucureștiului, învăluiți de un nor mare de praf, poluare, mașini, claxoane?” Și am deschis ușa: ”Vezi, e liniște! Respirăm aer curat! E verde în jurul nostru!”

Vouă nu v-ar place? Pe voi ce vă înconjoară când deschideți ușa/geamul?





Comentariu (1)

4 08 2009

Am citit un articol, pe un blog care-l urmăresc cu plăcere. Mi-am permis să postez comentariul făcut de mine și aici.

Oamenii nu renunță, speranța moare ultima. Doar se plictisesc să tot încerce.

Marea majoritate a oamenilor văd numai frumusețea exterioară, nu vad frumusețea sufletelor. Nu se obosesc să o caute. Își dau seama că frumusețea exterioară nu contează doar atunci când s-au terminat subiectele de discuție sau când se stinge pasiunea și rămâne… GOL.

Banii contează pentru marea majoritate – cei ce nu au întâlnit dragostea, cei ce nu știu să dăruiască și știu numai să primească.

Imaginea ;)) contează tot pentru aceeași mare majoritate. Ca și banii, ca și frumusețea exterioară, ca și refuzul de a mai încerca.

Vorba cântecului „dacă dragoste nu e, nimic nu e.” Eu trăiesc cu speranța că toți vom găsi într-o zi dragostea și atunci nu vor mai conta nici banii, nici imaginea. Va fi doar dragoste și speranță. Până atunci, eu iubesc viața, cu toate cele care mi le ofera ea. Și, am învățat să iau de la ea TOT, fără regrete și fără compromisuri. „Când va veni ultima ta clipă, ce alegi: Să regreți ceea ce ai făcut în viață sau să regreți ceea ce nu ai făcut?”





biografia cronologic ‘02

12 07 2009

„Cu gândurile mele, cu lacrimile mele mă descurc. Le închid cu 1000 de lacăte și le las acolo. Dar cu zâmbetul meu? De fiecare dată când am nevoie de el mă gândesc la tine. Şi, pentru moment, el apare, dar o dată cu el apar și gândurile și lacrimile. Oftez mult. Se spune că, cu fiecare oftat pierzi un an din viață. Oare câți mai am de trăit? Sunt mulți, sunt puțini? Mă rog la Dumnezeu, oricâți ar fi ei, să fie fericiți.” 2.04.2002

„Cum poți iubi pe cineva pe care niciodată nu l-ai văzut?

Cu un sentiment așa de pasional că face inima să sară o bătaie la auzul vocii lui?

Cum poți să-i simți mâinile pe tine când el nu te-a atins niciodată?

Cum poți să-i simți buzele sărutându-le pe ale tale când el nu ți-a șoptit niciodată nimic în noapte?

… Am cunoscut o viață plină de despărțiri și despărțirea însăși este o natură provizorie dacă îi permitem.” mai.2002

„Prin tine am simțit cum mă ridic. Tu mi-ai dat puterea să fiu din nou EU. … Întotdeauna ai avut puterea să mă faci să cred în mine, dar nu ai putut să mă ții la distanță de tine. Mi-ai dat aripi să zbor, dar m-ai legat de tine cu lanțuri. … De fiecare dată când m-am avântat, ți-a părut rău că m-ai învățat să am încredere în mine. … M-ai făcut să cred în mine, dar tu ești puterea mea. … Dușmanul tău nu pot fi, dar al meu da.” 1.07.2002

„Am rămas SINGURUL meu DUȘMAN! Când voi înceta să-mi mai fiu dușman oare?” 11.09.2002

„Ai vrea să te las să te simți liber. Te las. Am și eu nevoie de aceeași libertate ca şi tine. Vrei să nu te grăbesc. Nu e nici o problemă. Nici mie nu-mi place să fiu grăbită, mai ales că nu știu eu ce vreau și în ce direcție aș vrea să mă îndrept. Să lupt pentru tine? Cu cine? Cu ce? Aș putea să o fac. Am puterea să lupt cu oricine și cu orice, mai puțin cu ex. E singura persoană cu care nu vreau să lupt. … Aș putea să lupt (din nou împotriva mea) pentru fericirea ta cu ea. Asta pot să o fac. … E un amestec ciudat în sufletul meu. Nu mi-a venit bine, dar nici nu mă pot înfuria.” 23.09.2002

„Sunt din nou la un pas de a-mi lua viața de la capăt. Simt că tot ce am făcut până acum nu contează pentru nimeni. Mă simt nefolositoare. Nu mai am încredere în nimeni și nimic. Când iei viața de la capăt afirmi că pierzi totul sau lași totul în urmă. Nu e adevărat. De pierdut nu ai cum să pierzi totul – rămâi tu cu tine. De lăsat totul în urmă nu e posibil. Trecutul întotdeauna va încerca să te întoarcă. Întrebarea e dacă ai puterea sau nu să îl lași să te întoarcă. Sunt la un pas de a-mi schimba din nou viața. Aşa e mai bine spus. Aș vrea să pot ierta tot răul care mi s-a făcut. (Aș vrea să-mi pot ierta tot răul pe care mi l-am făcut.).” 26.09.2002

„Mi-am dat seama că din nou am iubit Iubirea. … Sper ca altădată să nu mai iubesc Iubirea și ideea de a încerca unirea a două singurătăți. … Dar, acum totul e ca și trecut. Nu se poate șterge cu buretele, dar nu mai e nimic. Am terminat acest sau și, mai bine zis, acest capitol al vieții mele. Învățămintele care le-am tras sunt destule. Cel mai important e să nu-ți încalci principiile, oricât ți-ar cere-o viața. Cel mai mult am suferit din cauza aceasta. Am crezut că sufăr din cauză că iubesc sau că mi-e dor. NU! A iubi Iubirea nu înseamnă neapărat a iubi pe cineva. Am greșit! Acum realizez că nu l-am (i-am) iubit și nu l-aș (i-aș) fi putut iubi vreodată… Cred în minuni, totuși, și sper, ca într-o zi, să nu mai iubesc numai ideea de iubire.” noiembrie.2002