just afraid of something can’t understand

28 04 2012

If you ever leave me, baby,

Leave some morphine at my door

‘Cause it would take a whole lot of medication

To realize what we used to have,

We don’t have it anymore.

If you ever leave me, baby,

Leave some morphine at my door’

Cause it would take a whole lot of medication

To realize what we used to have,

We don’t have it anymore.

There’s no religion that could save me

No matter how long my knees are on the floor

So keep in mind all the sacrifices I’m makin’

To keep you by my side

To keep you from walkin’ out the door.

‘Cause there’ll be no sunlight

If I lose you, baby

There’ll be no clear skies

If I lose you, baby

Just like the clouds

My eyes will do the same, if you walk away

Everyday it’ll rain, rain, ra-a-a-ain.

I’ll never be your mother’s favorite

Your daddy can’t even look me in the eye

Ooh, if I was in their shoes, I’d be doing the same thing

Sayin’ „There goes my little girl

Walkin’ with that troublesome guy”.

But they’re just afraid of something they can’t understand

Ooh, but little darlin’ watch me change their minds

Yeah for you I’ll try I’ll try I’ll try I’ll try

I’ll pick up these broken pieces ‘til I’m bleeding

If that’ll make you mine

‘Cause there’ll be no sunlight

If I lose you, baby

There’ll be no clear skies

If I lose you, baby

Just like the clouds

My eyes will do the same, if you walk away

Everyday it’ll rain, rain, ra-a-a-ain

Oh, don’t you say (don’t you say) goodbye (goodbye),

Don’t you say (don’t you say) goodbye (goodbye)

I’ll pick up these broken pieces ‘til I’m bleeding

If that’ll make it right

‘Cause there’ll be no sunlight

If I lose you, baby

There’ll be no clear skies

If I lose you, baby

Just like the clouds

My eyes will do the same, if you walk away

Everyday it’ll rain, rain, ra-a-a-ain

Anunțuri




La multi ani!

31 12 2010

Sa ne fie anul mai bun si mai plin de impliniri decat cei de pana acum. Sa nu uitam sa ne bucuram din plin de clipele ce vin, ca si cum ar fi ultimele. Sa lasam trecutul in urma, sa nu ne mai ingrijoram atat pentru viitor si sa traim prezentul: AICI si ACUM!

sa nu renuntam la visele care le avem…

sa facem tot ceea ce ne sta in putere pentru a fi fericiti, dar fara „a calca peste cadavre”…

sa incercam sa lasam atasamentele deoparte si departe de noi…

sa ne acceptam (si iubim) pe noi asa cum suntem si pe cei din jurul nostru asa cum sunt, fara sa-i judecam si fara sa incercam sa-i schimbam…

sa incercam sa nu ne mai impunem propria vointa asupra celorlalti si sa nu acceptam cand altii incearca sa-ne impuna ceva, decat daca suntem in totalitate de acord…

sa ne ascultam din ce in ce mai mult inima si nu mintea si sa facem ceea ce simtim…

sa fim mai atenti la semnele din jurul nostru…

sa ne bucuram mai mult de ciripitul pasarilor, de fosnetul frunzelor, de susurul apelor, de adierea vantului, de picaturile de ploaie, de soare si de luna, de zi si de noapte…

si nu in ultimul rand, sa nu uitam sa iubim.

🙂 la multi ani!





Si s-au transformat in scrum

13 07 2009

După cum ziceam acum câteva zile, nu eram hotărâtă ce să fac cu ele: confetti sau să le dau foc.

Le-am recitit și „conspectat”. Am avut noroc sau a avut cineva grijă de mine să termin treaba. A plouat tot weekendul. Duminică pe la prânz, le-am adunat într-o cutie, și am plecat la drum – între două ploi. E interesant să mergi, vara, în locuri în care de obicei e plin de lume, grătare, manele etc. și să nu fie nimeni. E chiar frumos.

Le-am dat foc foaie cu foaie, cronologic. Am terminat cam în două ore. Liniștitor, cu zâmbetul pe buze.

Am alungat țânțarii 🙂 și s-a făcut o grămăjoară de scrum.

Începem alt capitol din viață… curați de data asta. Până acum mi-am tras, fără să vreau energiile trecutului după mine. Acum ele nu mai sunt. Au rămas doar amintirile frumoase și experiențele care m-au făcut ceea ce sunt azi. Nu-mi pare rău de nimic de până acum.

I’m happy!





biografia cronologic ‘02

12 07 2009

„Cu gândurile mele, cu lacrimile mele mă descurc. Le închid cu 1000 de lacăte și le las acolo. Dar cu zâmbetul meu? De fiecare dată când am nevoie de el mă gândesc la tine. Şi, pentru moment, el apare, dar o dată cu el apar și gândurile și lacrimile. Oftez mult. Se spune că, cu fiecare oftat pierzi un an din viață. Oare câți mai am de trăit? Sunt mulți, sunt puțini? Mă rog la Dumnezeu, oricâți ar fi ei, să fie fericiți.” 2.04.2002

„Cum poți iubi pe cineva pe care niciodată nu l-ai văzut?

Cu un sentiment așa de pasional că face inima să sară o bătaie la auzul vocii lui?

Cum poți să-i simți mâinile pe tine când el nu te-a atins niciodată?

Cum poți să-i simți buzele sărutându-le pe ale tale când el nu ți-a șoptit niciodată nimic în noapte?

… Am cunoscut o viață plină de despărțiri și despărțirea însăși este o natură provizorie dacă îi permitem.” mai.2002

„Prin tine am simțit cum mă ridic. Tu mi-ai dat puterea să fiu din nou EU. … Întotdeauna ai avut puterea să mă faci să cred în mine, dar nu ai putut să mă ții la distanță de tine. Mi-ai dat aripi să zbor, dar m-ai legat de tine cu lanțuri. … De fiecare dată când m-am avântat, ți-a părut rău că m-ai învățat să am încredere în mine. … M-ai făcut să cred în mine, dar tu ești puterea mea. … Dușmanul tău nu pot fi, dar al meu da.” 1.07.2002

„Am rămas SINGURUL meu DUȘMAN! Când voi înceta să-mi mai fiu dușman oare?” 11.09.2002

„Ai vrea să te las să te simți liber. Te las. Am și eu nevoie de aceeași libertate ca şi tine. Vrei să nu te grăbesc. Nu e nici o problemă. Nici mie nu-mi place să fiu grăbită, mai ales că nu știu eu ce vreau și în ce direcție aș vrea să mă îndrept. Să lupt pentru tine? Cu cine? Cu ce? Aș putea să o fac. Am puterea să lupt cu oricine și cu orice, mai puțin cu ex. E singura persoană cu care nu vreau să lupt. … Aș putea să lupt (din nou împotriva mea) pentru fericirea ta cu ea. Asta pot să o fac. … E un amestec ciudat în sufletul meu. Nu mi-a venit bine, dar nici nu mă pot înfuria.” 23.09.2002

„Sunt din nou la un pas de a-mi lua viața de la capăt. Simt că tot ce am făcut până acum nu contează pentru nimeni. Mă simt nefolositoare. Nu mai am încredere în nimeni și nimic. Când iei viața de la capăt afirmi că pierzi totul sau lași totul în urmă. Nu e adevărat. De pierdut nu ai cum să pierzi totul – rămâi tu cu tine. De lăsat totul în urmă nu e posibil. Trecutul întotdeauna va încerca să te întoarcă. Întrebarea e dacă ai puterea sau nu să îl lași să te întoarcă. Sunt la un pas de a-mi schimba din nou viața. Aşa e mai bine spus. Aș vrea să pot ierta tot răul care mi s-a făcut. (Aș vrea să-mi pot ierta tot răul pe care mi l-am făcut.).” 26.09.2002

„Mi-am dat seama că din nou am iubit Iubirea. … Sper ca altădată să nu mai iubesc Iubirea și ideea de a încerca unirea a două singurătăți. … Dar, acum totul e ca și trecut. Nu se poate șterge cu buretele, dar nu mai e nimic. Am terminat acest sau și, mai bine zis, acest capitol al vieții mele. Învățămintele care le-am tras sunt destule. Cel mai important e să nu-ți încalci principiile, oricât ți-ar cere-o viața. Cel mai mult am suferit din cauza aceasta. Am crezut că sufăr din cauză că iubesc sau că mi-e dor. NU! A iubi Iubirea nu înseamnă neapărat a iubi pe cineva. Am greșit! Acum realizez că nu l-am (i-am) iubit și nu l-aș (i-aș) fi putut iubi vreodată… Cred în minuni, totuși, și sper, ca într-o zi, să nu mai iubesc numai ideea de iubire.” noiembrie.2002





biografia cronologic ’97

11 07 2009

„…o zi soare, şase plouă. Deja am nervii la pământ. Simt cum toate visele şi gândurile (planurile) mele se năruie i nu pot să fac nimic pentru a le contrui înapoi. M-am lăsat în mâna sorţii şi soarta se joacă cu viaţa mea. Aş vrea să fug, dar nu pot, aş vrea să plâng, dar nu pot, aş vrea să trăiesc viaţa aşa cum am visat-o, dar soarta nu vrea să mă lase.” 9.07.1997





biografia cronologic ’93

11 07 2009

„Trebuie sa vorbesc cu X… telepatic… Cred ca se pot face multe prin această formă de comunicare intre oameni. Nu crezi?” 12.01.1993

„Îmi place să mă închid într-o cameră și să stau ore întregi să scriu sau să ascult muzică. Sau numai să-mi aranjez gândurile și ideile la locul lor. Îmi place să mă plimb… și să mă gândesc numai la ce vreau eu sau, pur și simplu, să visez cu ochii deschiși. Dar, din toate acestea, mă trezesc la realitate, revenind (pe pământ) în orașul ăsta… m-am saturat de el… am nevoie de o schimbare, chiar radicală, în viata mea, altfel cred că voi îmbătrâni înainte de vreme (aici).” 24.02.1993

Pe 29.03.1993 am lipit o foaie peste ceva scris: „E un secret prea mare pentru a-l divulga.” Îmi era rușine. Descoperisem America 😉

„Până acum a plouat. Nu mai știu dacă plouă, dar sper ca până mâine va înceta ploaia. Ploaia – o stare de spirit, o stare de lenevie, de somn sau de tristețe adâncă, un cer înnourat, o inimă rănită. Nu răspund și nu vreau sa comentez nimic (referitor) la ceea ce am spus mai înainte pentru a te lăsa cuprins de o nostalgie a trecutului. Oare tu te-ai putea gândi la ce mă gândesc eu acum? Nu cred că-ți trece ceva mai Rău prin minte. Dar nu știu dacă tu vei putea vreodată să-mi răspunzi la întrebări. Poate, într-o zi, te vei transforma în ceva (sau cineva) care ar putea să-mi răspundă la tot – absolut tot – ceea ce mă frământă…. Dar toate visele sunt posibile și totul este probabil. Nimic nu e sigur. Nici măcar problemele de algebră, nici măcar datele de naștere, nici chiar existenta noastră pe pământ. Poate trăim pe o planetă pierdută în spațiu și timp care presupunem că se numește Pământ/Terra.” 1.04.1993

„Uite! Acum am stat puțin și mi-am dat seama că eu nu trăiesc în realitate. Eu visez cu ochii deschiși. Bine. Dar oare când mă voi trezi? … Visez. Visez. Dar la ce visez? La cai verzi pe pereți. La ceea ce (cred) că niciodată nu se va putea întâmpla. Visez la luna cu stele, la realitate, la tot ce nu se poate imagina vreodată pe lumea asta. Visez la zborul pe Lună, la ceea ce se va întâmpla curând. Visez. Visez la prea multe lucruri, asa încât mi-ar trebui prea mult timp pentru a-ți spune.” 5.04.1993

„Tata mă crede un copil de 7 ani. Bunica un bebe. „Prietenii și prietenele” o jucărie pe care o pot muta de colo-colo și cred că mă pot juca cum vor ei. Dar de azi sunt hotărâtă să lupt împotriva celor care nu mă iau asa cum sunt.” 19.04.1993

„Trebuie să-mi trăiesc viata și să mă distrez cât nu e prea târziu. Dar târziu nu va fi niciodată!” 16.11.1993





plangi cu lacrimi albastre

10 07 2009

tot de prin ’92

Sufletul mi-e plin! E plin de o tristețe adâncă, nepătrunsă. Încerc să privesc în străfunduri, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Înotau în tristețea sufletului meu. Mi-am ridicat ochii și am privit spre cer. Albastrul sau liniștit a pătruns în mine, în tristețea mea și s-au contopit. Lacrimile mele sunt acum albastre! Închid ochii sa păstrez liniștea albastră a lacrimilor mele, dar ele curg. Curg năvalnic și nu se mai opresc.

Deschid ochii și în jur citesc o liniște tristă. Ochii îmi aleargă prin întunericul ființei mele. Îmi sunt fierbinți! Mă ard! Caută un loc de unde, din întunericul lor, să curgă lumină. Caută cu înfrigurare, neastâmpărați, neobosiți. Dar… dau de tristețea albastră a cerului, de tristețea albastră a vieții mele, iar roua anilor mei de până acum e prea puțină să stingă focul lor. Simt cum viata mă mistuie, cum mă arde, puțin câte puțin. Ființa mea, frumusețea sufletului meu plânge ușor să nu tulbure tristețea albastră a cerului în care privirile mele se vor afunda cât mai mult, până la dăruirea totală, până la contopirea cu nemărginitul.

Plângi, suflete! Plângi! Cu lacrimi albastre de copil fără copilărie, de adolescent fără adolescență, de om… fără fericire. Lacrimile albastre ale sufletului meu au urcat spre cer, iar cerul a plâns cu lacrimile mele peste buzele fierbinți ale nisipului ars de soarele neiertător. …








%d blogeri au apreciat asta: