Despre mine (5)

15 12 2010

Si iaca asa ajung sa scriu iar despre mine (mi-au murit laudatorii sau is beti pe undeva Open-mouthed smile ).

N-am prea multe de zis azi, doar un banc:

Intrebare la Radio Erevan:
– Amanda Liar este femeie sau barbat?
– Nici noi nu stim sigur… am intrebat-o si ne-a raspuns prompt: "Sunt femeie, sa imi sugeti pula!"

Dar, VAI!!!, iar vorbesc urat si “nu se cade ca o domnisoara sa vorbeasca asa”… dar, asta mi-s si nu am de gand sa ma schimb si, daca cuiva nu-i place, il/o invit sa ma evite, ca doar n-o sa-mi consum neuronu’ concentrandu-ma sa nu-mi iasa “porumbei” din gura.





intalniri

6 05 2010

Din capitolul „ce-mi mai aud urechile”, azi a fost una din zilele care am ascultat multe. Aveam de pierdut ceva timp, vreo 3 ore, asa ca am acceptat sa beau o cafea in compania unei vechi cunostinte. Ce m-a mirat cel mai tare a fost sms-ul primit sambata noaptea la 1, dupa vreun an in care nu am mai schimbat nici o impresie. Fata politicoasa cum sunt, „am raspuns la sms” 😀 si mare i-a fost mirarea ca sunt la mare si ma distrez. Completarea mea, catre prietenii cu care eram a fost ca „iar s-a despartit unul si si-a amintit ca tot ce zboara se mananca„. Trecand peste, a sunat din nou, destul de insistent, sa ne vedem si sa mai povestim un pic…

Conversatia a inceput cu intrebarea „ce ai facut in ultimii (5) ani” de cand nu ne-am mai vazut… raspuns sec „munca”, ca doar nu se astepta sa povestesc detalii picante, nu? Si, de aici a inceput turuiala… daca m-as fi vazut cu o femeie as fi inteles, dar un barbat care sa vorbeasca atat de mult, mai rar mi-a fost dat sa vad.

Cica „femeile, cum trec de 31 ani, vor sa se marite si sa faca copii. Pana la 31 vor sa se distreze, iar cum sar anul, gandesc altfel”. Stii cat e de greu sa traiesti cu o femeie trecuta de 31 care vrea in continuare sa se distreze?

„Nu inteleg regulile societatii, dar trebuie sa ma insor si trebuie sa fac copii. Ce ar zice lumea?” (De parca traim pentru altii si nu pentru noi, traim sa fie bine altora, nu sa ne fie bine noua…)

„Am adunat destula experienta si incerc sa trec peste probleme”. Dar, din toata experienta asta, nu ai invatat ca timpul le rezolva pe toate asa cum e mai potrivit pentru tine, fara a da gres? „Mda… ai dreptate.”

„As putea sa ma intorc la fosta, dar asta inseamna ca ar trebui sa ma insor in maxim 2 saptamani” (… interesante conditii pun vietii unele…bleahhhh…) Si dupa cativa ani, dupa ce trece faza de inceput de casatorie, cresc un pic copiii, cel mai bun lucru care ar putea sa ti se intample ar fi sa devii alcoolic, nu? Uita-te in jurul tau…

„Caut un motiv pentru care merita sa traiesc viata… sa cresc oi (fara nici o aluzie), sa lucrez cu X, sa fac Y…” 🙂 Singurul motiv adevarat care merita in viata este sa traiesti.

„Nu-mi place ceea ce fac, dar nu ies din sfera politica, ca nu merge viata fara ea.”… (no comment… multimea vida… nu ma bag).

„Sa luam un exemplu: tu si eu incercam sa construim o relatie, caramida peste caramida, cu comunicare multa (mai mult monolog, decat discutii), in care sa nu conteze sexul…” si bine ca a sunat telefonul si a trebuit sa-mi iau ramas bun. Pot sa pariez ca se va gandi bine inainte de a suna data viitoare ;).

Dar i-as recomanda eu, asa usor, sa incerce sa-si caute punctul de sprijin in el, nu in altii; sa incerce sa faca ceea ce ii place si sa lase „munca facuta in folosul comunitatii” numai pentru a da bine in CV cu functiile pe care le-a ocupat. Ma mir totusi ca pana la varsta lui nu a invatat ca o inima franta de o relatie esuata nu se repara cu o alta relatie gasita la repezeala. Si cred ca mai pot continua cu „vorbe din carti”… dar, nu mai are rost, cel putin, nu acum.

P.S. Nu prea fac eu dintr-astea, dar cateodata poate ajuta si pe altii sa-si deschida ochii si sa vada ceea ce au de vazut…





Here on this earth…

29 04 2010

E mai mult decat 1000 de cuvinte…

Incerci sa uiti, sa treci peste, dar chiar si cea mai mica amintire de duce in aceeasi stare…

La inceput e greu sa dai totul pentru a fi bine, chiar daca nu e cu tine. Iti calci in picioare mandria, durerea, egoismul, dar, cand stii ca e fericit/a… ti se umple inima… si zambesti… simti ca traiesti… si, daca ai noroc, intr-o zi, ar putea chiar sa-ti multumeasca…





sa nu deranjam

9 01 2010

Ma intreba cineva zilele trecute daca sunt suparata pe el. De ce nu spun nimic… pe messenger? Raspunsul meu a fost: „eu nu prea accesez lumea sa stau de vorba decat daca am ceva f f f important de spus… altfel… nu-mi place sa deranjez aiurea, dar pe mine nu ma deranjeaza sa stau de vorba… iar, cu o persoana care deja, zic eu, ca o cunosc, mi-e mult mai usor sa vorbesc face-to-face, decat pe messenger…”

Nu-mi place sa deranjez lumea… problema vietii mele… nu sun, sa nu deranjez… de cate ori sun pe cineva intreb „Poti vorbi?” si, la final „scuze, daca am deranjat”… nu accesez prietenii pe messenger, sa nu-i deranjez…

In schimb, pe twitter, nu deranjezi pe nimeni… scrii ce-ti trece prin cap si cum iti trece prin cap si, cel mai important, in ordinea in care iti trece prin cap… daca vrea cineva sa urmareasca ce scrii, te urmareste, daca nu, nu te/nu te mai urmareste… e simplu… cred ca a fost facut pentru cei care nu vor sa deranjeze…





invataturi

26 09 2009

Am învățat… că nimeni nu este perfect… până când nu te îndrăgostești.

Am învățat… că viața e dură… dar eu și mai și!!!

Am învățat… că nu trebuie niciodată să pierzi șansele care apar. Acelea pe care le pierzi tu, le prinde din zbor o altă persoană.

Am învățat că atunci când porți pică și amărăciune, fericirea se duce în altă parte.

Am învățat că ar trebui mereu folosite vorbe bune…

Am învățat că un surâs e un mod economic de a-ți îmbunătăți aspectul.

Am învățat că nu pot să aleg cum mă simt… dar pot mereu să fac câte ceva ca să mă simt bine.

Am învățat că atunci când copilul tău nou născut iți ține degetul în micul lui pumn, el s-a lipit de tine, pentru toata viata.

Am învățat că toți vor să traiască în vârful muntelui… dar toata fericirea și evoluția au loc în timpul urcușului.

Am învățat că trebuie să te bucuri de călătorie și să nu te gândești doar la scopul ei.

Am învățat că e mai bine să dai sfaturi doar în două situații… când sunt cerute și când de ele depinde viața cuiva.

Am învățat că, cu cât irosesc mai puțin timpul, cu atât reușesc să fac mai multe lucruri.





Se intoarce roata

3 09 2009

Nu-mi pare bine când aud că se ajunge la vorba mea ”Ți-am zis eu!”.

Le-am spus să nu aibă încredere în cea cu care m-au înlocuit. Mi-au zis că nu au avut de ales și să rămân, să îi fiu ei subordonată. Nu am fost niciodată subordonată cuiva, pe care l-am crezut inferior mie. Le-am spus să nu îi ia apărarea nici celeilalte și mi s-a întors ”don’t mix business with pleasure”. Și am plecat. Au rămas în urmă oameni dragi, unii mi-au rămas prieteni, unii doar își mai amintesc de momentele vesele petrecute împreună. A fost frumos.

Au trecut fix 11 luni de atunci. În prima nu mai au încredere. O verifică la tot pasul. S-au făcut greșeli destul de mari, încât să se mai poată trece cu vederea peste. A doua… azi au trecut-o pe liber. No comment anymore!





Traieste-ti viata

2 09 2009

Am fost acum 2 săptămâni la mormântarea bunicului meu. Nu-mi plăceau oricum mormântările, dar aceasta m-a întristat… mi-a pierit cheful de ieșiri cu prietenii, de stat de vorbă cu lumea, de orice… Nu am vrut să mă văd cu nimeni, nu am vrut să dau explicații nimănui, am vrut doar liniște. Am fost semi-nervoasă în această perioadă… dar mi-a trecut.

Ceea ce a fost interesant la mormântare, a fost ce a spus bunica: ”Trăiți-vă viața, nu o lăsați să treacă pe lângă voi. Nu cumpărați lucruri inutile, că nu le luați cu voi în mormânt. Plimbați-vă, distrați-vă, că singurele lucruri care vă rămân la sfârșit, numai ale voastre, sunt doar amintirile!”. Am spus că a fost interesant, pentru că nu mă așteptam de la bunica la așa ceva. Ei au strâns toată viața ca să aibă. Bunelu’ s-a și distrat în viața lui, dar ea m-ai mult a stat în casă și l-a așteptat.

Săptămâna trecută am fost să-mi plătesc și eu întreținerea, restantă de aproape 1 an. E obișnuită administratora să mă vadă de 2 ori, cel mult, pe an. Ori că sunt eu calmă și transmit această stare de spirit în jurul meu, ori era și ea binedispusă (de obicei e o scorpie – ca toți administratorii de bloc). Am plătit restanța și m-a întrebat ce fac eu de felul meu, așa. I-am răspuns ”casă, servici, somn și de la capăt”. Și, atunci, ea mi-a recomandat ”să-mi mai fac timp să-mi trăiesc viața, să nu o las să se scurgă pe lângă mine, că nu mai dau înapoi timpul pierdut”.

Interesant, nu?

Două persoane, care nu mă cunosc (cu bunica nu am o relație strânsă, ne vedem la Paști și la Crăciun), îmi spun să nu uit să-mi trăiesc viața așa cum vreau eu și asta în mai puțin de 2 săptămâni.

Oare asta este impresia care o las eu ”că nu-mi trăiesc viața”?








%d blogeri au apreciat asta: