No way home…

13 01 2010

Richard Durand – No way home (unplugged)

I hear your call, your lips won’t move…
there’s so much hurt, so much past…
I touch your heart,
your tenderness,
I met your fate, it’s your spell…

If you falter, if you fail…
you found yourself in a lonely place,
emotions under strain again,
you are… unsteady… unwilling…

No way home,
no way out…
No way home
left without…
Lost that place
deep in your heart…
No way home,
no way out…

Slow to learn,
you give your heart…
you have no doubt,
have no fear…
so clear, so soft
and such a mess…
we’re standing still,
standing firm…

If you falter, if you fail…
you found yourself in a lonely place,
emotions under strain again,
you are… unsteady… unwilling…

No way home,
no way out…
No way home
left without…
Lost that place
deep in your heart…
No way home,
no way out…





liniste…

12 01 2010

vreau sa ma plimb… vreau sa fiu acolo unde aud numai sufletul meu, nu si mintea…

poate e greu de inteles, pentru unii, dar acel loc, pentru mine, e in masina… vreau sa conduc ore intregi, zi si noapte, catre nicaieri si dinspre nicaieri… vreau sa ascult asfaltul sub roti si aerul suierand…

vreau sa vad ape curgatoare si animale zburdand libere … vreau un moment de liniste… nu mai vreau sa aud galagia oraselor… vreau sa vad verde si albastru (paduri si cer)… nu mai vreau griul nesfarsit al blocurilor… vreau sa vad oameni veseli… ma deprima fetele oamenilor din oras… nimeni nu zambeste, iar, daca te vad pe tine zambind, se uita urat…

vreau primavara, vreau vara… vreau soare… m-am saturat de anotimpul acesta, care nici iarna, nici toamna nu e…





Fara prea multe cuvinte

29 10 2009

Exista un risc al vorbelor frumoase. Sa ne obisnuim cu ele si sa le repetam din rutina. In loc sa iubim, ne declaram iubirea. Iar acest risc este si mai grav cand totul decade in retorica de circumstanta. Nu cred in cei care isi vocifereaza dragostea pe toate raspantiile. Poate ma insel, dar am fost totdeauna convins ca adevarata dragoste te strange de gat, nu te impinge la triade. Ea prefera soapta si uneori chiar tacerea, iar daca e nevoita sa iasa in scena, sub reflectoare, se simte stingherita. Nu pentru ca nu i-ar placea sarbatoarea, ci pentru ca se teme sa nu para teatrala.

Fireste, stiu ca o dragoste trebuie totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi.

Octavian Paler – Polemici cordiale





Iubirea neconditionata a unei femei

28 10 2009

Iubirea neconditionata a unei femei eliberarea de povara asteptarii (joi, Septembrie 17, 2009 de Camelia Patrascanu)

O femeie invata greu sa iubeasca fara sa sufoce si fara sa-si faca sperante. Daca ar fi dupa ea s-ar coase de barbatul iubit pentru a fi sigura ca ia parte la viata lui, ca devine viata lui. Dar nu e dupa ea. Si intelege repede ca intrebarile ei, supozitiile, tristetile, pretentiile, rugamintile ei nu fac decat sa indeparteze persoana adorata. Intelege ca daca vrea sa il inspire sa ramana langa ea trebuie sa invete sa iubeasca neconditionat. Fara asteptari, fara pretentii, fara ultimatumuri, fara reprosuri, fara impuneri. Greu! Dar invata.

In primul rand invata sa nu-l mai schimbe pe omul de langa ea. Sa-l accepte asa cum este. Sa-l inteleaga, sa constate neutru diferentele de gusturi si comportamente dintre ea si el, dar sa nu incerce sa-l schimbe. Cel mult sa-i sugereze, daca e intrebata, anumite variante, mai constructive pentru cuplu, dar, doar daca vrea el.

In al doilea rand invata sa-i accepte obiceiurile de viata, programul, ocupatiile, prietenii, habitudinile, aspiratiile. Si cum prima axioma spune ca nimeni nu trebuie schimbat, va trebui sa accepte partenerul cu intregul sau univers, asa cum e. Cu prietenii (parca pre amulti), familia, sotia (uneori „inca”) si copiii lui.

Apoi, invata sa se bucure, de dragul lui, de realizarile lui. Sa-i sustina sperantele si viziunile, sa-i aline esecurile, sa-i inteleaga amanarile, ezitarile si retractarile. Sa-i ierte lasitatile si lipsa de coerenta, sa-i sustina expansivitatile, sa-i creada promisiunile.

Apoi va trebui sa invete sa nu se gandeasca la viitor, stiut fiind ca femeile, prevazatoare, vor sa se asigure certificand relatia de iubire. Va trebui sa renunte la a mai conditiona iubirea printr-o declaratie – angajament luata barbatului ei. Si ridicand aceasta obligatie de pe umerii lui sa scuteasca iubirea de inca o limitare si pe el de inca o responsabilitate impunatoare de conditii.

Apoi va trebui sa isi traiasca viata in asa fel incat aceste de-conditionari sa faca parte armonios din viata ei, iubind firesc, spontan, din toata inima, barbatul cu care:

  • nu vrea sa se marite, nici sa-i faca copii, nici sa locuiasca cu el impreuna;
  • nu vrea sa se afiseze tot timpul;
  • nu stie daca va petrece weekendul pentru ca e posibil ca el sa fie cu prietenii;
  • nu stie daca va merge la nunta prietenului lui sau va prefera sa fie insotit de verisoara sa;
  • nu vrea sa petreaca concediul decat daca el doreste sa fie cu ea.

Si abia dupa aceea femeia poate spune ca a invatat sa iubeasca in deplina libertate un barbat caruia nu-i cere nimic. Nici macar sa fie cu ea. Il poate iubi chiar si fara sa fie cu ea. Pentru ca acesta este marele dar pe care il face iubirea neconditioanta: te invata sa iubesti atat de mult persoana draga incat ii vrei tot binele, nedorind sa o posezi, sa o iei in proprietate. O poti iubi eliberand-o de tine, de relatie, de orice obligatie. Si, acest gen de iubire, desi iti ocupa inima, ti-o lasa in acelasi timp libera pentru propria viata, pentru alte iubiri. Pentru ca neavand un angajament limitativ nu tradezi nimic, nu inseli nici o pretentie sau asteptare. Iubirea neconditioanta poate supravietui in paralel cu alte afectiuni si sentimente. Pentru ca iubirea neconditioanta este total libera si omnipotenta – ca iubirea fata de Dumnezeu care ne lasa loc (ba chiar ne antreneaza) pentru alte iubiri. Dragostea generoasa, total deschisa spre persoana iubita, te face sa-l accepti pe celalalt exact asa cum este, dorindu-i tot binele din lume, respectand binele pe care si-l doreste pentru el. Fara sa judeci acest bine. Iubirea neconditioanta supravietuieste cataclismului altor iubiri si dezamagiri, devine un status-quo al inimii tale.

******

Cand cerem cuiva sa ne iubeasca neconditioanat trebuie sa stim ce ii cerem – sa poata trai, daca este necesar sau ii impunem, fara noi. Sa ne iubeasca fara sa fie legata de noi prin asteptari, pretentii, aspiratii, cereri, planuri. Si persoana draga invata asta, in timp ce este in relatie cu noi. Iar inima sa, pe masura ce se dechide tot mai mult, devine tot mai calda, cuprinzatoare, intelegatoare si inteleapta. O inima care iubeste neconditionat iese din limitarile cultural-religioase, rasiale, geografice, temporal-spatiale. Inima aceea se poate darui intregii omenirii, intelegand ca la nivelul miezului inimii toti suntem o singura fiinta. In acest spatiu al libertatii absolute si a tuturor posibilitatilor create nu iti apartine nimic, nu apartii nimanui, aici nu exista infidelitate sau pacat, juraminte de credinta, amanari sau pasuiri. Aici este pur si simplu IUBIRE. Pentru tot si pentru toate.

Cand o femeie este condusa in acest punct al constiintei sale, invata sa iubeasca fara sa fie cu persoana iubita, invata sa se detaseze fizic de ea, chiar daca in inima o poarta in continuare. Invata sa inteleaga si alte iubiri ale persoanei dragi, sa nu pretinda o alegere finala, o asumare a relatiei, o promisiune pentru viitor, o viziune a relatiei in viitor. Cel ce iubeste neconditionat a uitat toate astea. Si accepta persoana draga asa cum este.

Dar aceasta acceptare, posibila doar prin conectarea inimii la spirit, desi te apropie sufleteste de omul iubit te si elibereaza de el. Iti reda demnitatea si libertatea. Eliberandu-te de posesivitate, de scenariile culturale create in jurul conjugalitatii, lasi iubirea sa te cuprinda. Si ea te va insufleti si inspira sa vezi oamenii prin lentila iubirii neconditionate. Sa-ti trezesti puterea de a iubi sufleteste toti oamenii. Chiar daca sesizezi foarte clar diferentele dintre tine si ei (de forma si nu de fond), iubirea spirituala face sa te conectezi la elementul cel mai profund si subtil din fiinta lor – spiritul, a carui sursa fiind divinul, face ca toti oamenii sa se simta in adancul lor, una si aceeasi fiinta.

Femeia care se obisnuieste sa iubeasca dincolo de asteptari si sperante, dincolo de scenariile culturale privind relatia parteneriala, capata un fel de detasare inteleapta, o liniste profunda (ce poate parea resemnare necunoscatorilor) . Aceasta predare in fata iubirii conecteaza fiinta la divinitate si permite schimbarea destinului – schimbarea contextului dramatic intr-unul plin de satisfactii, schimbarea rolului ei in relatie si al felului in care este perceputa de partener. Cand iubesti astfel esti liber de orice (nu sa faci ce vrei, ci liber de prejudecati, de frici, de conditionari, de limitari si nemultumiri sau rusini). Esti eliberat inclusiv de credinta ca iubirea neconditionata abroga angajamentul. Dimpotriva! Iubirea neconditionata, spirituala, iti da toata libertatea de a alege cum vrei sa iubesti (cu acte sau fara, cu coabitare sau cu locuire sparata, carnal sau doar sufleteste etc.). Si asigura conditii ca alegerea cadrului iubirii sa fie cu adevarat eliberata de prejudecati si false proiectii. De aceea o astfel persoana, eliberata de disperarea pasiunii si a fricii de a pierde omul drag, dobandeste capacitatea de a vedea si alti oameni, de a se atasa si de alte persoane, de a se conecta la sufletul semenilor. O astfel de persoana radiaza si atrage prin rezonanta oamenii capabili s-o iubeasca total. Atat de total incat nimic nu este interzis sau vinovat, nici macar a-ti dori un angajament (liber consimtit si matur acceptat) de amor legiferat. Pentru ca si persoana iubita doreste acelasi lucru: fara ambiguitati sau lasitati, fara pretentii si asteptari. Femeia a carei inima a invatat iubirea neconditionata se va bucura de aceasta derogare si se va elibera de vinovatia de a fi dorit candva o relatie limitatoare. Stie acum ca dragostea poate alege liber conditiile in care vrea sa se manifeste, sa se traiasca. Si daca altora li se par constrangeri, ei, IUBIRII, i se par jocuri si contexte perfecte in care isi poate experimenta pasiunea si generozitata. Fidelitatea, prezenta, programul comun cu fiinta iubita, fac absolut normale zecile de telefoane cand intarzii, vigilentele interogari cu privire la petrecerea de la firma, dorinta permanenta de a-ti fi in preajma. Tratand toate aceste excese cu iubire spirituala, le vei alina si vindeca, inspirand omul de langa tine sa se conecteze la sufletul tau, deschizandu- se astfel si el spre iubirea neconditionata.

Femeia care invata sa iubeasca neconditionat poate spune: Te iubesc, adio! Esti liber sa-ti traiesti inima asa cum vrei. Sunt libera sa-mi traiesc inima asa cum vreau. A iubi neconditioant nu inseamana a aproba/incuraja totate excesele sau viciile celuilalt, ci a intelege sufletul omului de langa tine, dandu-i libertatea de a fi el insusi. Te poti retrage oricand ti se pare prezenta sa daunatoare, dar asta nu insemana suspendarea iubirii tale. Ci, doar o logica desprindere fizica de omul care iti face rau.

Barbatii trebuie sa stie ca eliminand asteptarile, nazuintele, visele, pretentiile si sperantele femeilor, le invata sa traiasca desprinse de ei, capabile sa isi asume puterea si independenta propriilor lor inimi.

Femeile trebuie sa stie ca obligand barbatii sa le accepte mofturile, prejudecatile si constrangerile ii forteaza sa faca un salt de constiinta care duce la iubirea dincolo de conditii, iubirea care poate trai si fara persoana draga alaturi.

Pentru ca iubirea neconditioanta nu te leaga si mai mult de partener, dimpotriva. Te leaga de intreaga umanitate. Si cand ai perspectiva umanitatii de care devii legat afectiv, pierderea iubirii omului de langa tine nu mai pare o tragedie.

Pentru ca iubirea neconditioanta este atat de puternica incat se poate exprima liber chiar si intr-un cadru dramatic sau limitat de conventii si traditii, de prejudecatii si conformism cultural – daca ea doreste acest lucru.

Dar cati dintre noi suntem gata sa ne lasam iubiti asa, simtind ca o astfel de relatie elibereaza partenerul de indeciziile, ambiguitatile, lasitatile si neasumarile noastre? Cati dintre noi acceptam sa ne scada puterea de influenta si control asupra partenerului? Cati ne-am bucura sa vedem persoana draga, pana acum obsedata de noi si total la cheremul nostru, eliberata de dorinta devoratoare de a ne avea in preajma si capabila sa se deschida spre viata si tot ce poate oferi viata mai bun? Cati dintre noi vrem, de fapt, sa fim iubiti neconditionat?

sursa: http://www.horoscop tv.ro/ (asa e frumos si corect!!!)

Tot ce-a fost, ori ce-o sa fie, in PREZENT le-avem pe toate!





Malta – ziua zero

18 09 2009

Tot am stat să mă gândesc ce să scriu și dacă să scriu. Mi-au luat câteva zile să-mi revin din nebunia care m-a cuprins pe 7 septembrie.

Zi de luni, plictisitoare. Am fost adormită toată ziua, după un weekend destul de obositor și cu evenimente neașteptate. Îmi citesc, ca în fiecare dimineață, horoscoapele pe vreo două site-uri de profil. ”Mercur retrograd – nu vă faceți planuri, că ele se vor schimba”. Trece ziua încet, încet, număr orele la muncă să nu-mi scape vreuna și să ajung prea târziu acasă. Plec mai devreme. Nu am mai avut răbdare și adormeam cu nasul în tastatură la birou.

Pe la 16.50 ajung acasă, fericită că am ajuns mai devreme decât de obicei. Dau de mâncare fetelor mele (două pisici drăguțe, una birmaneză și una maidaneză) și mă pregătesc să dorm. Dar, de ce să nu fumez eu o țigară înainte de somn? În timp ce savuram liniștită țigara, sună telefonul. ”Vrei să mergi cu mine în Malta? Ai timp să te gândești până la 17.30 pentru a putea rezerva biletul de avion”. Am spus că merg din instinct, dar aveam câteva probleme de rezolvat.

Aveam o ședință a doua zi în afara localității și eu eram și șoferul. Încep să dau telefoane să văd dacă e chiar necesară prezența mea. Sun șefi, sun colegi. Caut înlocuitor de șofer. Toată lumea a zis ”Du-te liniștită!”. Ședința s-a amânat. Bucuria mea.

Zis și făcut. La 17.30 sun înapoi și spun că merg. Dau toate datele pentru biletul de avion și închid. La 19.30, deja aveam trei sferturi de bagaj făcut. Sun înapoi. Încerc să aflu detalii: ”Unde? Cum? De ce?” Singurul lucru pe care l-am aflat a fost ora zborului.

Ies din casă să fac unele cumpărături, să rezolv niște acte și să las cheia unui prieten, care e și vecin, să aibă grijă de fetele mele. Între timp am luat și o cafea din oraș… să mă calmez, pe care tot în mașină am băut-o.

Ajung acasă. Mă hotărăsc că nu mai are rost să dorm. Îmi pregătesc o altă cafea mare și încep să lucrez. Printre rapoartele ce le aveam de predat până plecam și bagaje, mă mai conversez cu lumea pe net.

Aveam 1000 de întrebări care-și așteptau răspunsul.





Pe unde ma plimb

5 09 2009

… sau mai bine zis… pe unde mă duce serviciul.

Mare noroc am avut când am ales job-ul ăsta și noroc am în continuare că îmi place ceea ce fac și am senzația că nu mă voi plictisi niciodată. Mi-am dorit întotdeauna, din lipsa timpului, să ”mix business with pleasure”, după cum spunea un fost șef de-al meu.

Și așa am început să mă plimb și în afara weekend-ului, să văd locuri noi, să revăd locuri vechi dragi și să-mi mai fac și treaba în același timp. Conduc mult și, în general, îmi place să conduc noaptea, dacă merg pe drumuri bătute des. Nu-mi dau seama câtă oboseală se adună, dar știu că aproape în nici o dimineață nu aud nici un fel de ceas, nici un fel de alarmă.

Dar sunt liniștită, sunt calmă. Câteodată mai aud zicându-mi-se ”Ai să trăiești 100 de ani la cât de calmă ești!”. Dar am timp să gândesc! Am timp să fiu numai eu cu mine!

Zilele trecute, un șef de-al meu zicea că va înnebuni de nervi din cauza proiectelor și a nepăsării unora. I-am spus să vadă partea frumoasă a lucrurilor: ”cum ar fi să muncim în mijlocul Bucureștiului, învăluiți de un nor mare de praf, poluare, mașini, claxoane?” Și am deschis ușa: ”Vezi, e liniște! Respirăm aer curat! E verde în jurul nostru!”

Vouă nu v-ar place? Pe voi ce vă înconjoară când deschideți ușa/geamul?





Si s-au transformat in scrum

13 07 2009

După cum ziceam acum câteva zile, nu eram hotărâtă ce să fac cu ele: confetti sau să le dau foc.

Le-am recitit și „conspectat”. Am avut noroc sau a avut cineva grijă de mine să termin treaba. A plouat tot weekendul. Duminică pe la prânz, le-am adunat într-o cutie, și am plecat la drum – între două ploi. E interesant să mergi, vara, în locuri în care de obicei e plin de lume, grătare, manele etc. și să nu fie nimeni. E chiar frumos.

Le-am dat foc foaie cu foaie, cronologic. Am terminat cam în două ore. Liniștitor, cu zâmbetul pe buze.

Am alungat țânțarii 🙂 și s-a făcut o grămăjoară de scrum.

Începem alt capitol din viață… curați de data asta. Până acum mi-am tras, fără să vreau energiile trecutului după mine. Acum ele nu mai sunt. Au rămas doar amintirile frumoase și experiențele care m-au făcut ceea ce sunt azi. Nu-mi pare rău de nimic de până acum.

I’m happy!








%d blogeri au apreciat asta: