Camino

22 01 2011

"Nu te intreba niciodata de ce anume te temi – intreaba-te in schimb ce anume te ingrijoreaza. un gand de teama, o data emis, se va intoarce inapoi, deoarece intreaga energie revine la cel care a transmis-o. Orice energie face intotdeauna un ocol si se intoarce din nou la sursa. un gand de ingrijorare se va intoarce si el. in acel moment, discerne ce anume te ingrijoreaza."

"Materialismul s-a nascut din separarea dintre suflet si spirit. A provocat, de asemenea, in fiintele umane, o letargie spirituala – pentru ca noi ne interesam mai mult de mediul nostru fizic, decat de nevoile sufletului."

"Curajul personal, atunci cand iubesti pe cineva, este tot atat de important ca si curajul de a face schimbari in societate. … Cea mai inalta forma de iubire este aceea de a accepta consecintele care rezulta din liberul arbitru al celuilalt."

"Lumea ar deveni un loc mai fericit, atunci cand fiecare dintre noi am intelege cine suntem."





omul

1 12 2010

Curgerea timpului si trecerea omului se aseamana prin aceea ca ambele se petrec la fel de repede… insa, pe cand, prima lasa urme intotdeauna cealalta prea arareori…

Vanturile destinului ne poarta pe fiecare dintre noi – seminte de umanitate – peste orizonturile devenirii, si, intr-o buna zi, vom gasi un petec de sperata in care sa ne infingem radacinile spre a rodi fructul fiintei noastre. Dar cate tinuturi ale deznadejdii trebuie strabatute pana la acel petec de speranta?

Ca dupa orice trecere, ca si cea a timpului, raman doar urmele… urmele trecerii lui peste noi si urmele trecerii noastre prin el… dar, pe cat de multe si profunde sunt primele, pe atat de rare si efemere sunt cele din urma…

Venim de “nu se stie unde” si mergem spre “nu se stie ce”… iar, undeva in acea perioada un “nu se stie ce” ne face sa irosim perioada numita “viata”, fara sa apucam a ne intalni cu prea simplul “de ce” care ne-ar fi salvat de aceasta ratacire, aducandu-ne spre noi insine.

Definitia revolutiei: “semeni vant, culegi furtuna” – a spus cineva candva, dar s-a temut sa spuna “semeni furtuna, culegi o lume noua”.

Omul este ceea ce gandeste si devine ceea ce face. Cel ce nu are nimic de pierdut devine cu adevarat puternic, dar cu adevarat destoinic devine cel ce, chiar daca poate pierde totul, nu se teme pentru asta.

Desi se nasc din pamant, toti copacii aspira spre cer, numai omul se afunda tot mai adanc in lutul materiei.

Visele omului si norii vin si se duc in mare graba, ele nu folosesc decat atat timp cat raman cu noi, fiindca, precum pamantul rodeste udat de seva norilor, tot asa viata primeste valoare numai insotita de dorinta viselor.

Infinitul orizonturilor pe unii ii sperie, pe altii ii implineste. Primilor le aduce aminte de goliciunea din ei, pe cand celorlalti revelatia intregului din care fac parte.

Umbland atat de mult pe pamant, ne-am obisnuit intr-atat cu greutatea noastra incat, atunci cand ne-am facut aripi, le-am gandit din plumb (atarnand a disperare). Toti oamenii isi doresc sa devina “mai cu greutate”, dar numai pasarile viseaza la tehnici de inaltare.

De la vis la implinire calea nu este deloc mai lunga decat de la vis la deznadejde, numai ca prima urca, iar cealalta coboara. De aceea si ajungem atat de repede acolo jos, pentru ca nu trebuie sa facem nimic, iar asta stim sa facem cel mai bine.

Trebuie sa facem ca trecerea noastra prin viata sa fie “marea trecere”, numai asa va putea fi deosebita de o simpla intamplare.

Soarele zambeste oamenilor in fiecare dimineata, de aceea toate zilele par la fel, dar numai pentru luptatori fiecare dimineata poate fi ultima si astfel toate zilele lor devin unice.

Niciodata nu e prea traziu sa fii ceea ce esti…





Spiritul liber

30 11 2010

… e precum apa: bland prin prezenta, destoinic prin rabdare, puternic prin forta interioara, tacut in marea-i trecere.

… e precum gandul: nu sta o clipa locului. Pentru el, miscarea inseamna viata, iar viata o continua evolutie… sa ajungi de unde esti acolo unde vrei sa fii.

… este precum timpul: trebuie sa pretuiesti fiecare clipa petrecuta cu el, pentru ca fiecare clipa este deopotriva intensa si valoroasa. El trece cu fiecare graunte din clepsidra timpului si nu mai revine niciodata acolo, altfel, nu ar mai fi spirit liber.

…este precum orice suflet de copil: nu stie sa urasca, dar stie sa ierte, nu se teme sa planga si poate sa rada din toata inima, nu se rusineaza de greselile sale pentru ca e prea pur pentru a cunoaste rusinea, se bucura de fiecare clipa si accepta trecutul asa cum a fost, viseaza mult si iubeste si mai mult.

… este ca orice prunc: se naste fara a se ingrijora ca pe lume poate ca sunt unii care nu-l doresc.

… nu traieste printre oameni, dar poti vedea icoana lui in ochii fiecarui copil.

… este precum stelele cerului: lumineaza calea corabierului atunci cand sperantele acestuia au cazut sub orizontul pustiirii de sine si este precum orice corabie: nu poate fi tinuta in port, ca menirea ei este sa strabata mari si sa uneasca lumi.

… este asemeni vulturului, care desi isi poarta zborul in boltile cerului, privirea lui nu scapa nici o clipa din viata pamantului. El zboara in inaltul cerului, dar urmele pasilor sai raman in prefacerile pamantului, si crede mai mult prin suflul vantului si pacea muntilor, decat prin templele oamenilor si riturile lumii.

… nu se intristeaza niciodata pentru ca bucuria lui este lumina lumii.

… se ascunde privirilor celor ce cauta sa-l vada, dar se daruieste bucuros celor ce decid sa-l urmeze.

… rodeste pentru foamea intregii lumi, dar infloreste numai pentru dorul celor ce pot sa vada.

… iubeste schimbarea, el insusi schimbandu-se cu fiece anotimp si reinnoindu-se cu fiece suflet renascut, dar este statornic in marea-I decizie precum muntele in taina propriei maretii si te poti baza pe sprijinul sau la orice pas, dar nu-l poti lua cu tine.

… nu-i plac drumurile drepte si nici credintele unice, fiindca nici o haina nu se tese dintr-un singur fir si nici o simfonie nu s-a scris cu o singura nota.

… nu are o casa a lui, pentru ca totdeauna cand a dorit s-au gasit pelerini ai destinului care sa-l gazduiasca in inima si cugetul lor. Trece din cand in cand pe la poarta sufletelor tuturor, fara sa se anunte, dar nu zaboveste decat acolo unde gaseste candela aprinsa si usa deschisa in asteptare.

P.S. Sa fiti bucurosi daca ati intalnit macar un spirit liber in intreaga viata, chiar daca acesta doar a fost in trecere… si sa nu uitati sa va lasati sufletul deschis, ca niciodata nu se stie cand poate aparea din nou.





O poveste…

31 01 2010

Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns  la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter… In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci am mers si-am batut la usa.

„Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii ’40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.  Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla. „Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?” zise ea. Am dus valiza la masina si apoi m-am intors ca sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea. „Nu e mare lucru” i-am zis eu.  „Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata” „Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea.

Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: „Ai putea sa conduci prin centrul orasului?” „Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu rapid. „Oh, nu conteza” spuse ea. „Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil…”.M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…”Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea. „Doctorul spune ca nu mai am mult timp…”In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.

„Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat. Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima raza de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata: „Sunt obosita… Hai sa mergem.” Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.  Era o cladire ieftina, ca si o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata  intr-un scaun cu rotile. „Cat va datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul. „Nimic” am zis eu. „Dar trebuie si tu sa te intretii.” „Nu va faceti griji…sunt si alti pasageri” am raspuns eu.  Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere.”Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie” spuse ea. „Multumesc.”i-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.

In spatele meu, o usa se inchisese… Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti…   Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?…  Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?… Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.

Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE  AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie „petrecerea” la care speram, dar cat timp suntem aici, putem de asemenea sa „dansam”.

In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun: „Ziua de azi este o zi speciala!”. Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il „jucam”.

poveste preluata de aici.





Intoarceri…

13 11 2009

„…orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar daca o dorim cu tot dinadinsul. Nu mergem decat inainte.”

Octavian Paler – Viata pe un peron





Fara prea multe cuvinte

29 10 2009

Exista un risc al vorbelor frumoase. Sa ne obisnuim cu ele si sa le repetam din rutina. In loc sa iubim, ne declaram iubirea. Iar acest risc este si mai grav cand totul decade in retorica de circumstanta. Nu cred in cei care isi vocifereaza dragostea pe toate raspantiile. Poate ma insel, dar am fost totdeauna convins ca adevarata dragoste te strange de gat, nu te impinge la triade. Ea prefera soapta si uneori chiar tacerea, iar daca e nevoita sa iasa in scena, sub reflectoare, se simte stingherita. Nu pentru ca nu i-ar placea sarbatoarea, ci pentru ca se teme sa nu para teatrala.

Fireste, stiu ca o dragoste trebuie totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi.

Octavian Paler – Polemici cordiale





Iubirea neconditionata a unei femei

28 10 2009

Iubirea neconditionata a unei femei eliberarea de povara asteptarii (joi, Septembrie 17, 2009 de Camelia Patrascanu)

O femeie invata greu sa iubeasca fara sa sufoce si fara sa-si faca sperante. Daca ar fi dupa ea s-ar coase de barbatul iubit pentru a fi sigura ca ia parte la viata lui, ca devine viata lui. Dar nu e dupa ea. Si intelege repede ca intrebarile ei, supozitiile, tristetile, pretentiile, rugamintile ei nu fac decat sa indeparteze persoana adorata. Intelege ca daca vrea sa il inspire sa ramana langa ea trebuie sa invete sa iubeasca neconditionat. Fara asteptari, fara pretentii, fara ultimatumuri, fara reprosuri, fara impuneri. Greu! Dar invata.

In primul rand invata sa nu-l mai schimbe pe omul de langa ea. Sa-l accepte asa cum este. Sa-l inteleaga, sa constate neutru diferentele de gusturi si comportamente dintre ea si el, dar sa nu incerce sa-l schimbe. Cel mult sa-i sugereze, daca e intrebata, anumite variante, mai constructive pentru cuplu, dar, doar daca vrea el.

In al doilea rand invata sa-i accepte obiceiurile de viata, programul, ocupatiile, prietenii, habitudinile, aspiratiile. Si cum prima axioma spune ca nimeni nu trebuie schimbat, va trebui sa accepte partenerul cu intregul sau univers, asa cum e. Cu prietenii (parca pre amulti), familia, sotia (uneori „inca”) si copiii lui.

Apoi, invata sa se bucure, de dragul lui, de realizarile lui. Sa-i sustina sperantele si viziunile, sa-i aline esecurile, sa-i inteleaga amanarile, ezitarile si retractarile. Sa-i ierte lasitatile si lipsa de coerenta, sa-i sustina expansivitatile, sa-i creada promisiunile.

Apoi va trebui sa invete sa nu se gandeasca la viitor, stiut fiind ca femeile, prevazatoare, vor sa se asigure certificand relatia de iubire. Va trebui sa renunte la a mai conditiona iubirea printr-o declaratie – angajament luata barbatului ei. Si ridicand aceasta obligatie de pe umerii lui sa scuteasca iubirea de inca o limitare si pe el de inca o responsabilitate impunatoare de conditii.

Apoi va trebui sa isi traiasca viata in asa fel incat aceste de-conditionari sa faca parte armonios din viata ei, iubind firesc, spontan, din toata inima, barbatul cu care:

  • nu vrea sa se marite, nici sa-i faca copii, nici sa locuiasca cu el impreuna;
  • nu vrea sa se afiseze tot timpul;
  • nu stie daca va petrece weekendul pentru ca e posibil ca el sa fie cu prietenii;
  • nu stie daca va merge la nunta prietenului lui sau va prefera sa fie insotit de verisoara sa;
  • nu vrea sa petreaca concediul decat daca el doreste sa fie cu ea.

Si abia dupa aceea femeia poate spune ca a invatat sa iubeasca in deplina libertate un barbat caruia nu-i cere nimic. Nici macar sa fie cu ea. Il poate iubi chiar si fara sa fie cu ea. Pentru ca acesta este marele dar pe care il face iubirea neconditioanta: te invata sa iubesti atat de mult persoana draga incat ii vrei tot binele, nedorind sa o posezi, sa o iei in proprietate. O poti iubi eliberand-o de tine, de relatie, de orice obligatie. Si, acest gen de iubire, desi iti ocupa inima, ti-o lasa in acelasi timp libera pentru propria viata, pentru alte iubiri. Pentru ca neavand un angajament limitativ nu tradezi nimic, nu inseli nici o pretentie sau asteptare. Iubirea neconditioanta poate supravietui in paralel cu alte afectiuni si sentimente. Pentru ca iubirea neconditioanta este total libera si omnipotenta – ca iubirea fata de Dumnezeu care ne lasa loc (ba chiar ne antreneaza) pentru alte iubiri. Dragostea generoasa, total deschisa spre persoana iubita, te face sa-l accepti pe celalalt exact asa cum este, dorindu-i tot binele din lume, respectand binele pe care si-l doreste pentru el. Fara sa judeci acest bine. Iubirea neconditioanta supravietuieste cataclismului altor iubiri si dezamagiri, devine un status-quo al inimii tale.

******

Cand cerem cuiva sa ne iubeasca neconditioanat trebuie sa stim ce ii cerem – sa poata trai, daca este necesar sau ii impunem, fara noi. Sa ne iubeasca fara sa fie legata de noi prin asteptari, pretentii, aspiratii, cereri, planuri. Si persoana draga invata asta, in timp ce este in relatie cu noi. Iar inima sa, pe masura ce se dechide tot mai mult, devine tot mai calda, cuprinzatoare, intelegatoare si inteleapta. O inima care iubeste neconditionat iese din limitarile cultural-religioase, rasiale, geografice, temporal-spatiale. Inima aceea se poate darui intregii omenirii, intelegand ca la nivelul miezului inimii toti suntem o singura fiinta. In acest spatiu al libertatii absolute si a tuturor posibilitatilor create nu iti apartine nimic, nu apartii nimanui, aici nu exista infidelitate sau pacat, juraminte de credinta, amanari sau pasuiri. Aici este pur si simplu IUBIRE. Pentru tot si pentru toate.

Cand o femeie este condusa in acest punct al constiintei sale, invata sa iubeasca fara sa fie cu persoana iubita, invata sa se detaseze fizic de ea, chiar daca in inima o poarta in continuare. Invata sa inteleaga si alte iubiri ale persoanei dragi, sa nu pretinda o alegere finala, o asumare a relatiei, o promisiune pentru viitor, o viziune a relatiei in viitor. Cel ce iubeste neconditionat a uitat toate astea. Si accepta persoana draga asa cum este.

Dar aceasta acceptare, posibila doar prin conectarea inimii la spirit, desi te apropie sufleteste de omul iubit te si elibereaza de el. Iti reda demnitatea si libertatea. Eliberandu-te de posesivitate, de scenariile culturale create in jurul conjugalitatii, lasi iubirea sa te cuprinda. Si ea te va insufleti si inspira sa vezi oamenii prin lentila iubirii neconditionate. Sa-ti trezesti puterea de a iubi sufleteste toti oamenii. Chiar daca sesizezi foarte clar diferentele dintre tine si ei (de forma si nu de fond), iubirea spirituala face sa te conectezi la elementul cel mai profund si subtil din fiinta lor – spiritul, a carui sursa fiind divinul, face ca toti oamenii sa se simta in adancul lor, una si aceeasi fiinta.

Femeia care se obisnuieste sa iubeasca dincolo de asteptari si sperante, dincolo de scenariile culturale privind relatia parteneriala, capata un fel de detasare inteleapta, o liniste profunda (ce poate parea resemnare necunoscatorilor) . Aceasta predare in fata iubirii conecteaza fiinta la divinitate si permite schimbarea destinului – schimbarea contextului dramatic intr-unul plin de satisfactii, schimbarea rolului ei in relatie si al felului in care este perceputa de partener. Cand iubesti astfel esti liber de orice (nu sa faci ce vrei, ci liber de prejudecati, de frici, de conditionari, de limitari si nemultumiri sau rusini). Esti eliberat inclusiv de credinta ca iubirea neconditionata abroga angajamentul. Dimpotriva! Iubirea neconditionata, spirituala, iti da toata libertatea de a alege cum vrei sa iubesti (cu acte sau fara, cu coabitare sau cu locuire sparata, carnal sau doar sufleteste etc.). Si asigura conditii ca alegerea cadrului iubirii sa fie cu adevarat eliberata de prejudecati si false proiectii. De aceea o astfel persoana, eliberata de disperarea pasiunii si a fricii de a pierde omul drag, dobandeste capacitatea de a vedea si alti oameni, de a se atasa si de alte persoane, de a se conecta la sufletul semenilor. O astfel de persoana radiaza si atrage prin rezonanta oamenii capabili s-o iubeasca total. Atat de total incat nimic nu este interzis sau vinovat, nici macar a-ti dori un angajament (liber consimtit si matur acceptat) de amor legiferat. Pentru ca si persoana iubita doreste acelasi lucru: fara ambiguitati sau lasitati, fara pretentii si asteptari. Femeia a carei inima a invatat iubirea neconditionata se va bucura de aceasta derogare si se va elibera de vinovatia de a fi dorit candva o relatie limitatoare. Stie acum ca dragostea poate alege liber conditiile in care vrea sa se manifeste, sa se traiasca. Si daca altora li se par constrangeri, ei, IUBIRII, i se par jocuri si contexte perfecte in care isi poate experimenta pasiunea si generozitata. Fidelitatea, prezenta, programul comun cu fiinta iubita, fac absolut normale zecile de telefoane cand intarzii, vigilentele interogari cu privire la petrecerea de la firma, dorinta permanenta de a-ti fi in preajma. Tratand toate aceste excese cu iubire spirituala, le vei alina si vindeca, inspirand omul de langa tine sa se conecteze la sufletul tau, deschizandu- se astfel si el spre iubirea neconditionata.

Femeia care invata sa iubeasca neconditionat poate spune: Te iubesc, adio! Esti liber sa-ti traiesti inima asa cum vrei. Sunt libera sa-mi traiesc inima asa cum vreau. A iubi neconditioant nu inseamana a aproba/incuraja totate excesele sau viciile celuilalt, ci a intelege sufletul omului de langa tine, dandu-i libertatea de a fi el insusi. Te poti retrage oricand ti se pare prezenta sa daunatoare, dar asta nu insemana suspendarea iubirii tale. Ci, doar o logica desprindere fizica de omul care iti face rau.

Barbatii trebuie sa stie ca eliminand asteptarile, nazuintele, visele, pretentiile si sperantele femeilor, le invata sa traiasca desprinse de ei, capabile sa isi asume puterea si independenta propriilor lor inimi.

Femeile trebuie sa stie ca obligand barbatii sa le accepte mofturile, prejudecatile si constrangerile ii forteaza sa faca un salt de constiinta care duce la iubirea dincolo de conditii, iubirea care poate trai si fara persoana draga alaturi.

Pentru ca iubirea neconditioanta nu te leaga si mai mult de partener, dimpotriva. Te leaga de intreaga umanitate. Si cand ai perspectiva umanitatii de care devii legat afectiv, pierderea iubirii omului de langa tine nu mai pare o tragedie.

Pentru ca iubirea neconditioanta este atat de puternica incat se poate exprima liber chiar si intr-un cadru dramatic sau limitat de conventii si traditii, de prejudecatii si conformism cultural – daca ea doreste acest lucru.

Dar cati dintre noi suntem gata sa ne lasam iubiti asa, simtind ca o astfel de relatie elibereaza partenerul de indeciziile, ambiguitatile, lasitatile si neasumarile noastre? Cati dintre noi acceptam sa ne scada puterea de influenta si control asupra partenerului? Cati ne-am bucura sa vedem persoana draga, pana acum obsedata de noi si total la cheremul nostru, eliberata de dorinta devoratoare de a ne avea in preajma si capabila sa se deschida spre viata si tot ce poate oferi viata mai bun? Cati dintre noi vrem, de fapt, sa fim iubiti neconditionat?

sursa: http://www.horoscop tv.ro/ (asa e frumos si corect!!!)

Tot ce-a fost, ori ce-o sa fie, in PREZENT le-avem pe toate!








%d blogeri au apreciat asta: