I’ve tried to let go…

5 11 2010

nu am avut suficient timp sa scriu…

Nu am avut suficient timp pentru mine… Aproape am uitat de mine sau am facut in asa fel incat sa uit…

Am incercat sa… dar nu am reusit… e parte din mine… parte din ceea ce sunt si, probabil, din ce voi fi in continuare…

Update: merg inainte, cu orice riscuri, incercand sa ma bucur de fiecare moment impreuna si, mai ales, fara regrete…





let go…

13 08 2010

there are moments in life when everything blows away because of a memory, because of a tough that crossed your mind, because of a move you made or because of something you saw and, then,… you don’t have any choices left… you have the impression that the hope riches to the end and struggles not to die… and the only thing you can do is to cry yourself out till there are no more tears and the only thing left is the pain…

in those moments, the only thing that others see in you is a stone mask and a freeze soul…

…you have to let go… in order for the ones around you to be happy…

P.S. and it’s so hard to tear apart a half of your soul…





intalniri

6 05 2010

Din capitolul „ce-mi mai aud urechile”, azi a fost una din zilele care am ascultat multe. Aveam de pierdut ceva timp, vreo 3 ore, asa ca am acceptat sa beau o cafea in compania unei vechi cunostinte. Ce m-a mirat cel mai tare a fost sms-ul primit sambata noaptea la 1, dupa vreun an in care nu am mai schimbat nici o impresie. Fata politicoasa cum sunt, „am raspuns la sms” 😀 si mare i-a fost mirarea ca sunt la mare si ma distrez. Completarea mea, catre prietenii cu care eram a fost ca „iar s-a despartit unul si si-a amintit ca tot ce zboara se mananca„. Trecand peste, a sunat din nou, destul de insistent, sa ne vedem si sa mai povestim un pic…

Conversatia a inceput cu intrebarea „ce ai facut in ultimii (5) ani” de cand nu ne-am mai vazut… raspuns sec „munca”, ca doar nu se astepta sa povestesc detalii picante, nu? Si, de aici a inceput turuiala… daca m-as fi vazut cu o femeie as fi inteles, dar un barbat care sa vorbeasca atat de mult, mai rar mi-a fost dat sa vad.

Cica „femeile, cum trec de 31 ani, vor sa se marite si sa faca copii. Pana la 31 vor sa se distreze, iar cum sar anul, gandesc altfel”. Stii cat e de greu sa traiesti cu o femeie trecuta de 31 care vrea in continuare sa se distreze?

„Nu inteleg regulile societatii, dar trebuie sa ma insor si trebuie sa fac copii. Ce ar zice lumea?” (De parca traim pentru altii si nu pentru noi, traim sa fie bine altora, nu sa ne fie bine noua…)

„Am adunat destula experienta si incerc sa trec peste probleme”. Dar, din toata experienta asta, nu ai invatat ca timpul le rezolva pe toate asa cum e mai potrivit pentru tine, fara a da gres? „Mda… ai dreptate.”

„As putea sa ma intorc la fosta, dar asta inseamna ca ar trebui sa ma insor in maxim 2 saptamani” (… interesante conditii pun vietii unele…bleahhhh…) Si dupa cativa ani, dupa ce trece faza de inceput de casatorie, cresc un pic copiii, cel mai bun lucru care ar putea sa ti se intample ar fi sa devii alcoolic, nu? Uita-te in jurul tau…

„Caut un motiv pentru care merita sa traiesc viata… sa cresc oi (fara nici o aluzie), sa lucrez cu X, sa fac Y…” 🙂 Singurul motiv adevarat care merita in viata este sa traiesti.

„Nu-mi place ceea ce fac, dar nu ies din sfera politica, ca nu merge viata fara ea.”… (no comment… multimea vida… nu ma bag).

„Sa luam un exemplu: tu si eu incercam sa construim o relatie, caramida peste caramida, cu comunicare multa (mai mult monolog, decat discutii), in care sa nu conteze sexul…” si bine ca a sunat telefonul si a trebuit sa-mi iau ramas bun. Pot sa pariez ca se va gandi bine inainte de a suna data viitoare ;).

Dar i-as recomanda eu, asa usor, sa incerce sa-si caute punctul de sprijin in el, nu in altii; sa incerce sa faca ceea ce ii place si sa lase „munca facuta in folosul comunitatii” numai pentru a da bine in CV cu functiile pe care le-a ocupat. Ma mir totusi ca pana la varsta lui nu a invatat ca o inima franta de o relatie esuata nu se repara cu o alta relatie gasita la repezeala. Si cred ca mai pot continua cu „vorbe din carti”… dar, nu mai are rost, cel putin, nu acum.

P.S. Nu prea fac eu dintr-astea, dar cateodata poate ajuta si pe altii sa-si deschida ochii si sa vada ceea ce au de vazut…





sa trecem peste… (2)

10 01 2010

Continuare…

Adica, sa incerc sa ma impac cu trecutul si sa realizez ca niciodata nu ar fi putut fi altfel decat asa cum a fost, ca a fost mai bine decat daca ar fi fost altfel.

Poti sa afirmi ca ai trecut peste sau, cu spunea briza, ca te-ai impacat cu trecutul doar atunci cand te-ai intalnit cu acele persoane care au trecut o data prin viata ta, care au lasat urme adanci, amintiri frumoase si mai putin frumoase si… nimic.  Adica, in afara de faptul ca radeti impreuna de amintirile respective, realizezi ca nu mai ai nimic cu acel om. Cararile vietii au fost atat de diferite incat nimic nu pare sa va mai apropie. Realizezi ca nu ai pierdut nimic daca v-ati despartit si, chiar ai avut de castigat.

Cat timp trebuie sa treaca peste tine sa te poti intalni cu acei oameni? Cand stii ca o poti face fara sa doara atat de mult ca atunci?

Ce m-a surpins… e ca nu s-a schimbat deloc. Poate ca ma asteptam la altceva, vroiam altceva sa vad, dar… nici o schimbare. Aceleasi probleme, aceleasi ganduri, acelasi om… iar, la despartire, am vazut aceeasi expresie in privire la el care am vazut-o la mine, in alte conditii, care spunea ca nu ne vom mai revedea niciodata…

Dupa o relatie, care a insemnat mult in viata, incercam oare sa gasim si sa ne atasam de acelasi tip de oameni? Umblam cu sablonul dupa noi si, daca ni se pare ca cineva s-ar potrivi in el, incercam sa schimbam acel om in asa fel incat sa se potriveasca perfect in el, iar daca asta nu se intampla inseamna ca respectiva relatie nu merge?

Ce cautam oare? Cand afirmi ca stii cum ai vrea sa fie omul de langa tine, inseamna ca ti-ai perfectionat sablonul?





sa trecem peste…

4 01 2010

Sa trecem peste trecut… sa-l lasam in urma. Ce usor e de spus si, initial, de facut. Dar daca, nu te impaci cu el, el vine peste tine.

Ai sensatia, cand ii auzi prima data vocea, ca nimic nu s-a schimbat in acei ani care au trecut peste. Il simti langa inima ta, simti ca te stange in brate… ti se moaie toate oasele si… incep amintirile…

Cum v-ati cunoscut, unde ati iesit prima data, primul sarut, prima plimbare, a doua, a treia… cuvintele dragi, intamplarile hazlii, soaptele sub clar de luna pe malul marii… and, so on… aproape 3 ani care au trecut ca 1 zi.

Dar ceva nu e asa cum pare la prima vedere. Te gandesti ce ai avut cu el? De ce nu mai sunteti impreuna? Iresponsabilitatea, la o varsta la care ea nu ar mai fi trebuit sa existe, ar fi unul dintre raspunsuri.

Te intrebi… oare in toti acesti anii care au trecut peste voi, s-a schimbat ceva? Asta va ramane de vazut…

Va urma… o intalnire… o cafea…

P.S.1. Remember… in masina gri, murdara, cu o inimioara desenata in jurul numelui ei, urcam muntii, in drum spre fericire?

P.S.2. Remember… 22 decembrie 2002… veneam cu cadoul de craciun la tine, neanuntata, si parcand masina in fata casei, am ridicat ochii spre geamul tau si … am vazut pe alta?





inca o promisiune indeplinita

25 09 2009

După cum spuneam acum câteva zile ”să aștepți oricât” și ”să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața”.

A trecut ceva timp de când mi-a fost făcută o promisiune. S-a întâmplat azi. Sunt fericită și îți mulțumesc că mi-ai adus, încă o dată, zâmbetul pe buze.

Totul e să ai răbdare. Toate vin la timpul lor, în felul în care e scris să vină.





Si a trecut un an…

8 09 2009

Ploaia nu a făcut decât să-mi amintească de zilele însorite de început de toamnă, de acum un an… era și începutul unui nou capitol din viața mea… clădeam amândoi castele de nisip pe o plajă mică pe care o consideram toată lumea noastră și care consideram atunci că ne e suficientă…

Din fericire sau nu, am ajuns din nou la acea plajă mică, unde am început împreună totul, dar privind trecutul cu alți ochi… ceva se repetă, ceva se va întâmpla în scurt timp, am toate semnele să spun că așa va fi… dar trecutul se termină când vrem noi sau când vrea el?

Timpul le va rezolva pe toate, dar timpul știe că noi avem o singură viață?








%d blogeri au apreciat asta: