there are moments in life when everything blows away because of a memory, because of a tough that crossed your mind, because of a move you made or because of something you saw and, then,… you don’t have any choices left… you have the impression that the hope riches to the end and struggles not to die… and the only thing you can do is to cry yourself out till there are no more tears and the only thing left is the pain…
in those moments, the only thing that others see in you is a stone mask and a freeze soul…
…you have to let go… in order for the ones around you to be happy…
P.S. and it’s so hard to tear apart a half of your soul…
Din capitolul „ce-mi mai aud urechile”, azi a fost una din zilele care am ascultat multe. Aveam de pierdut ceva timp, vreo 3 ore, asa ca am acceptat sa beau o cafea in compania unei vechi cunostinte. Ce m-a mirat cel mai tare a fost sms-ul primit sambata noaptea la 1, dupa vreun an in care nu am mai schimbat nici o impresie. Fata politicoasa cum sunt, „am raspuns la sms” 😀 si mare i-a fost mirarea ca sunt la mare si ma distrez. Completarea mea, catre prietenii cu care eram a fost ca „iar s-a despartit unul si si-a amintit ca tot ce zboara se mananca„. Trecand peste, a sunat din nou, destul de insistent, sa ne vedem si sa mai povestim un pic…
Conversatia a inceput cu intrebarea „ce ai facut in ultimii (5) ani” de cand nu ne-am mai vazut… raspuns sec „munca”, ca doar nu se astepta sa povestesc detalii picante, nu? Si, de aici a inceput turuiala… daca m-as fi vazut cu o femeie as fi inteles, dar un barbat care sa vorbeasca atat de mult, mai rar mi-a fost dat sa vad.
Cica „femeile, cum trec de 31 ani, vor sa se marite si sa faca copii. Pana la 31 vor sa se distreze, iar cum sar anul, gandesc altfel”. Stii cat e de greu sa traiesti cu o femeie trecuta de 31 care vrea in continuare sa se distreze?
„Nu inteleg regulile societatii, dar trebuie sa ma insor si trebuie sa fac copii. Ce ar zice lumea?” (De parca traim pentru altii si nu pentru noi, traim sa fie bine altora, nu sa ne fie bine noua…)
„Am adunat destula experienta si incerc sa trec peste probleme”. Dar, din toata experienta asta, nu ai invatat ca timpul le rezolva pe toate asa cum e mai potrivit pentru tine, fara a da gres? „Mda… ai dreptate.”
„As putea sa ma intorc la fosta, dar asta inseamna ca ar trebui sa ma insor in maxim 2 saptamani” (… interesante conditii pun vietii unele…bleahhhh…) Si dupa cativa ani, dupa ce trece faza de inceput de casatorie, cresc un pic copiii, cel mai bun lucru care ar putea sa ti se intample ar fi sa devii alcoolic, nu? Uita-te in jurul tau…
„Caut un motiv pentru care merita sa traiesc viata… sa cresc oi (fara nici o aluzie), sa lucrez cu X, sa fac Y…” 🙂 Singurul motiv adevarat care merita in viata este sa traiesti.
„Nu-mi place ceea ce fac, dar nu ies din sfera politica, ca nu merge viata fara ea.”… (no comment… multimea vida… nu ma bag).
„Sa luam un exemplu: tu si eu incercam sa construim o relatie, caramida peste caramida, cu comunicare multa (mai mult monolog, decat discutii), in care sa nu conteze sexul…” si bine ca a sunat telefonul si a trebuit sa-mi iau ramas bun. Pot sa pariez ca se va gandi bine inainte de a suna data viitoare ;).
Dar i-as recomanda eu, asa usor, sa incerce sa-si caute punctul de sprijin in el, nu in altii; sa incerce sa faca ceea ce ii place si sa lase „munca facuta in folosul comunitatii” numai pentru a da bine in CV cu functiile pe care le-a ocupat. Ma mir totusi ca pana la varsta lui nu a invatat ca o inima franta de o relatie esuata nu se repara cu o alta relatie gasita la repezeala. Si cred ca mai pot continua cu „vorbe din carti”… dar, nu mai are rost, cel putin, nu acum.
P.S. Nu prea fac eu dintr-astea, dar cateodata poate ajuta si pe altii sa-si deschida ochii si sa vada ceea ce au de vazut…
De aici cred că a plecat și ideea mea de a nu mă lega de nimeni și de a nu încurca viața nimănui. De aici am simțit eu lipsa de dragoste. De aici am trăit respingerea.
Totul pleacă dinainte de a te naște. Aveți grijă viitori părinți ce le oferiți viitorilor voștri copii!!! Au nevoie de dragostea voastră dinainte de a se naște. Dar nu numai dragostea voastră pentru ei, ci și dragostea voastră – unul pentru celălalt. Toți suntem făcuți din dragoste și pentru dragoste.
Aveți grijă viitori părinti din ce neștiute motive concepeți copiii!!! Ei vă vor prelua trecutul și se vor lupta cu el pentru viitorul lor!
Dacă există în voi cea mai mică urmă de îndoială… vă rog să vă mai gândiți! Nu vă ambiționați inutil. Orgoliile voastre se vor întoarce împotriva voastră!
Chestia cu „lasă-l să se nască și vedem pe urmă” NU MERGE! Nici „stăm împreună pentru binele copilului” NU MERGE!
Femei – viitoare mame – nu vă legați bărbații – viitorii tați – de gât cu copiii, că v-ați trezit însărcinate. Să nu creadă nimeni că militez pentru avort. Sunt chiar împotriva lui. Dar există metode contraceptive!
Ce e conceput din dragoste – nu milă, nu egoism, nu orgoliu, nu nevoie, nu răutate – dragoste se naște, dragoste trăiește și dragoste creează.
Iubiți-vă pe voi, iubiți-vă intre voi și apoi, concepeți și iubiți-vă viitorii copii!
A te îndrăgosti poate fi o experiență de o frumusețe unică, fără îndoială, sentimentul de iubire fiind încărcat de puritate, de candoare și gingășie, și astfel spus, „dureros de dulce”, dezvăluind trăiri nebănuite. Iubirea este singura cale spre accede la cunoaștere, la aspirația spre absolut. Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea capătă dimensiuni sacre, energia și forța acestui sentiment pot face „minuni”. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenței umane; numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe când absența ei l-ar vesteji. Astfel, iubirea înălță omul în centrul lumii, la rândul ei, lumea se reordonează sub forța miraculoasă a celui mai uman sentiment.
Fiecare caută acea iubire care depășește dragostea și ura, fiecare dintre noi este în căutarea iubirii. Dacă nu, vom fi lipsiți de tot ceea ce este cu adevărat valoros.
Grecii împart în câteva forme iubirea:
1. Eros – semnifică iubirea pasională, aceea dorință puternică, asociată de multe ori cu dorința sexuală, cu iubirea egoistă care transformă pe cel iubit în obiect, devenind un mod defectuos al relației personale. Mai poate fi asociat de asemeni sentimentelor care stau la baza cuplului și al căsătoriei.
2. Philia – asociată cu prietenia, afecțiunea… este iubirea spontană, naturală, bazată pe intimitatea lăuntrica a celor ce se iubesc. Înseamnă loialitate, virtute, egalitate şi bucuria de a face ceva împreună.
3. Storge – înseamnă atașament, afecțiune… este un sentiment natural, ca acela dintre părinti și copii. Este cel mai valoros, mai emoțional și mai larg răspândit fel de a iubi dintre toate.
4. Agape – este dragostea rațională, care ține în primul rând de caracteristicile celui iubit. Ea nu este nici pasională, nici tandră și nu provine din înclinații directe către cineva, ci din convingeri. Agape înseamnă a iubi pe cineva pentru un anumit motiv, este o alegere, este preferință pentru un lucru sau altul în virtutea unor caracteristici ale acelui lucru – a admira pe cineva pentru ceva anume! Fiecare iubește în mod diferit, pentru că fiecare are resurse diferite și este dispus să ofere altceva: resurse materiale, bani; propriul timp… prin participare fizică sau prin susținere sufletească, comunicare.
De asemeni, iubirea are trei dimensiuni:
a) dependența… ce se regăsește la 99% dintre noi… fiind un angajament social, psihic și biologic.
b) iubirea dintre două persoane independente… se întâlnește mai rar… existând nefericire… fiecare își trăiește viața personal cu trăiri proprii… nici o parte nu este dispusă să accepte compromisuri, fiind o relație de suprafață… ex: oamenii de știință… și această dimensiune devine un aranjament social, psihic și biologic.
c) interdependența… se întâlnește foarte rar, dar este paradisul pe pământ… numai atunci poate fi iubire adevărată, pentru că cele două persoane sunt într-o sincronizare perfectă, respirând una pentru cealaltă de parcă ar fi un suflet în doua corpuri. Este o iubire de ordin spiritual.
Dacă există, iubirea nu e condiționată de timp, distanțe, spațiu… Se poate iubi și de la distanță, se poate iubi chiar dacă nu mai există o relație. IUBIREA ESTE OFERIREA PÂNĂ LA SACRIFICIU DE SINE!
E un orășel mic, pe malul mării, pe ultimul din cele 3 brate Chalkidiki. E la capăt de drum. Aici se încheie și viața obișnuită și începe spiritualitatea – Muntele Sfânt (Athos).
E liniște, păsările ciripesc, marea e liniștită, vântul adie ușor, de abia se vede mișcarea frunzelor din copaci.
Soarele a apus, dar încă i se mai văd razele reflectate în norișorii de pe cer, semn că mâine va fi iar cald.
E „departe de lumea dezlănțuită„. Poți să te regăsești pe tine aici. Îți cauți un locușor pe malul mării, și stai. Şi să nu faci nimic, să nu te gândești la nimic, doar să fii…
Unii bărbați ajunși aici, își lasă familiile să se bucure de mare și de soare și se duc în pelerinaj pe munte, câteva zile. Marea majoritate a celor care se întorc spun că sunt mai liniștiți. Alții, ca cei cu care am vorbit astăzi, au afirmat că s-au simțit mai aproape de Dumnezeu. Nu e bine să judec… dar când povesteau erau cu berea și țigara în mână, pe plajă, în slipi, cu speranța că vor agăța și ei ceva. Alții, care făceau parte din același grup cu cei despre care am povestit înainte, după ce „s-au recules și s-au împăcat cu ei înșiși„, acolo sus pe munte, au considerat că e frumos să stea pe faleză şi să comenteze fetele care făceau plajă. Nu pot reproduce aici exact ceea ce au spus. Tot ceea ce pot spune este că au vorbit mai urât decât pe șantierele de construcții.
Şi, ca de obicei, drumul până aici a fost interesant și plin de învățăminte. Nu e ușor să ajungi într-un loc, „departe de lumea dezlanțuită„, plin de atâtea energii pozitive, ca și Muntele Sfânt.
Chiar, dacă se spune că femeile nu au voie să urce, pot să afirm că influența a tot ceea ce pe munte se simte și de aici, de la poalele acestuia. Dumnezeu e în noi, în tot ceea ce ne înconjoară și acolo sus pe munte și aici jos și acasă și pe drum, oriunde. Toți suntem Una și Una suntem Toți.
Dar de ce femeile nu au voie pe munte? Ce se întâmplă cu ele dacă urcă? Sau ce se întâmplă cu bărbații, dacă o femeie ajunge acolo? A te împăca tu cu tine, a te regăsi tu pe tine, nu înseamnă să te închizi, pe munte, departe de toate cele care te pot ispiti. E doar o chestie temporară și ireală. Înseamnă să te gândești, în tot acest timp, la cele „lumești”, fără să ai parte de ele. Şi, când scapi, ai putut citi mai sus ce se întâmplă. Știu că nu e general valabil, dar e o experiență pe care am trăit-o. Sau, poate, tuturor bărbaților care ajung aici li se oferă șansa Divină de a se regăsi și de a se împăca cu Divinitatea. Unii știu să aprecieze aceasta și fac alegerea să ducă la capăt motivul ajungerii până în acest punct, alții fac alte alegeri…
Sunt doar părerile mele, expuse mai sus. Sunt ceea ce am simțit eu acum și aici…
Şi e linişte… sunt atâtea stele pe cer… e senin… şi mă rog ca Dumnezeu să mă ajute să fac alegerile potrivite mie şi să îmi dea numai atât cât pot duce. AMIN!
De ce oamenii nu au curajul să recunoască și să admită când se termină?
De ce se „trage mâța de coadă” la nesfârșit, până apare un motiv?
De ce își complica viețile inutil, când, chiar, nu mai e nimic de făcut?
Te-am cunoscut îmbrăcat într-o cămașă, Ibiza – i-am spus eu, și în pantaloni scurți. Te cunoșteam de mai multă vreme, dar nu am avut ochi pentru tine.
Am dansat cu picioarele în nisip 2 nopți la rând, ne-am plimbat după, am ascultat muzica ziua și am jucat table, povestindu-ne experiențele anterioare unul altuia. A mai trecut o săptămână. Am dansat din nou cu picioarele în nisip, corp la corp – în cea mai fierbinte noapte a anului. Am făcut baie în mare îmbrăcați :)). După răsăritul de soare, nu ne venea să plecăm de acolo.
Să spunem că am devenit prieteni buni. Ne povesteam de toate. Ne plimbam, mergeam împreună în oraș (în pauza de prânz), cutreieram țara. La un moment dat, după ceva timp, te-ai uitat adanc în ochii mei. Am zis de ce nu am încerca? Erau lucruri care ne apropiau – plăcerea de a trăi viața la intensitate maximă, muzica, călătoriile. Sunt suficiente pentru o relație sau nu? Sau ne lipsea liantul?
Oricum, a trecut o zi, a venit și a doua… „pofta” era destul de mare… și te-ai gândit să mă compari cu fosta în momentul cel mai nepotrivit. Ţi-am întors spatele și am zis ca nu mai vreau să am de-a face cu tine, decât ca și amici. A treia zi, când susțineam eu sus și tare că nu mai vreau, m-ai „lovit” cu un cuvânt și nu ți-am putut rezista („dacă știam că ești așa… nu aș fi pierdut eu atâta timp”).
Focuri de artificii au ieșit… În amintirea acelei nopți fierbinți de vară, mi-ai rugat să ascult o melodie, care „reprezenta ce s-a întâmplat cu noi (excepție 10 ani). Îți explic eu, dacă nu înțelegi sensul melodiei, dar mai târziu. Te pup”.
Până într-o dimineață, după 2 luni, când ți-a sunat telefonul… era prietenul alteia, care te întreba ce treaba ai cu prietena lui. Restul discuției nu mai contează acum, nu a contat nici atunci. Am avut încredere în tine, îmi construisem vise frumoase… un adevărat castel de nisip… Dar a venit valul… și l-a spulberat. Am încercat să continuăm relația, dar „chiar dacă ai doi cai înhămați la aceeași căruță, nu înseamnă că ei trag amândoi în aceeași direcție”. Nu ți-am spus nimic referitor la toate cele întâmplate. Am sperat că nimic nu se întâmplase. M-am mințit că totul e frumos. Erai „liniștit lângă mine și erai foarte sigur pe tine”. Deja deschisesem ochii și începusem să văd, să urmăresc orice gest, orice mișcare, orice cuvânt greșit. Şi s-au adunat, create de mine sau reale…
Ultimele cuvinte au fost „îmi pare rău că nu avem suficient timp să stăm împreună”.
Şi s-a spart… cu „un buchet de ghiocei, ghemuiți în buzunarul de la geacă”… știi tu povestea, poate mai bine decât mine.
Greșeala a fost a mea… nu trebuia să continui. Dar de ce ai mințit? De ce ai jucat atâta teatru? Sau, de ce nu m-am ascultat eu pe mine? Cât de adevărată e vorba „ciorba reîncălzită nu mai e bună de nimic”? Iubirea se dăruiește fără să aștepți ceva la schimb sau „întorci și celalalt obraz (Biblie)”. Dar, unii oameni, nu înțeleg din asta nimic. Înțeleg să „te calce în picioare” pentru că ești prea bun cu ei. E mult mai simplu – pentru mine, cel puțin – să spui ce ai de spus. Adevărul e mai dur, dar mai ușor de suportat și trece repede, decât minciuna sau omisiunea adevărului, care te macină mult timp.
Au rămas doar amintirile și dansul…
Sau a fost greșeala amândurora. Am încercat să ne schimbam unul pe celalalt. La început, te faci că nu vezi sau, chiar, nu iți dai seama ce se întâmplă. După aceea doare și nu știi cum să o spui, să nu-i faci rău celuilalt. Părerea mea e că trăiești cu cel de lângă tine așa cum e, cu bune și cu rele. Dacă iți place ceea ce descoperi, rămâi, dacă nu, pleci. Fără hard feelings, fără remușcări… Şi, cel mai important, trebuie să iei doar tu cu tine hotărârea. Fără „prieteni”, fără rude, fără „gura lumii”. Să faci întotdeauna ceea ce simți deep down inside you, și, cel mai important să iți spui ție adevărul. Rămâne, după ce se termină o relație, ceva din tine în celalalt și ceva din celalalt în tine.
Nu te judec, nu te-am judecat nici atunci, nici înainte, nici după. Am trăit multe clipe frumoase împreună, am avut multe de învățat de la tine și chiar iți mulțumesc pentru toate. Doar ceva mai am de completat la toata această experiență trăită împreună cu tine: „exista multe forme de iubire”.
jurnalul unei pasari phoenix 