A te îndrăgosti poate fi o experiență de o frumusețe unică, fără îndoială, sentimentul de iubire fiind încărcat de puritate, de candoare și gingășie, și astfel spus, „dureros de dulce”, dezvăluind trăiri nebănuite. Iubirea este singura cale spre accede la cunoaștere, la aspirația spre absolut. Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea capătă dimensiuni sacre, energia și forța acestui sentiment pot face „minuni”. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenței umane; numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe când absența ei l-ar vesteji. Astfel, iubirea înălță omul în centrul lumii, la rândul ei, lumea se reordonează sub forța miraculoasă a celui mai uman sentiment.
Fiecare caută acea iubire care depășește dragostea și ura, fiecare dintre noi este în căutarea iubirii. Dacă nu, vom fi lipsiți de tot ceea ce este cu adevărat valoros.
Grecii împart în câteva forme iubirea:
1. Eros – semnifică iubirea pasională, aceea dorință puternică, asociată de multe ori cu dorința sexuală, cu iubirea egoistă care transformă pe cel iubit în obiect, devenind un mod defectuos al relației personale. Mai poate fi asociat de asemeni sentimentelor care stau la baza cuplului și al căsătoriei.
2. Philia – asociată cu prietenia, afecțiunea… este iubirea spontană, naturală, bazată pe intimitatea lăuntrica a celor ce se iubesc. Înseamnă loialitate, virtute, egalitate şi bucuria de a face ceva împreună.
3. Storge – înseamnă atașament, afecțiune… este un sentiment natural, ca acela dintre părinti și copii. Este cel mai valoros, mai emoțional și mai larg răspândit fel de a iubi dintre toate.
4. Agape – este dragostea rațională, care ține în primul rând de caracteristicile celui iubit. Ea nu este nici pasională, nici tandră și nu provine din înclinații directe către cineva, ci din convingeri. Agape înseamnă a iubi pe cineva pentru un anumit motiv, este o alegere, este preferință pentru un lucru sau altul în virtutea unor caracteristici ale acelui lucru – a admira pe cineva pentru ceva anume! Fiecare iubește în mod diferit, pentru că fiecare are resurse diferite și este dispus să ofere altceva: resurse materiale, bani; propriul timp… prin participare fizică sau prin susținere sufletească, comunicare.
De asemeni, iubirea are trei dimensiuni:
a) dependența… ce se regăsește la 99% dintre noi… fiind un angajament social, psihic și biologic.
b) iubirea dintre două persoane independente… se întâlnește mai rar… existând nefericire… fiecare își trăiește viața personal cu trăiri proprii… nici o parte nu este dispusă să accepte compromisuri, fiind o relație de suprafață… ex: oamenii de știință… și această dimensiune devine un aranjament social, psihic și biologic.
c) interdependența… se întâlnește foarte rar, dar este paradisul pe pământ… numai atunci poate fi iubire adevărată, pentru că cele două persoane sunt într-o sincronizare perfectă, respirând una pentru cealaltă de parcă ar fi un suflet în doua corpuri. Este o iubire de ordin spiritual.
Dacă există, iubirea nu e condiționată de timp, distanțe, spațiu… Se poate iubi și de la distanță, se poate iubi chiar dacă nu mai există o relație. IUBIREA ESTE OFERIREA PÂNĂ LA SACRIFICIU DE SINE!
jurnalul unei pasari phoenix 