I’ve tried to let go…

5 11 2010

nu am avut suficient timp sa scriu…

Nu am avut suficient timp pentru mine… Aproape am uitat de mine sau am facut in asa fel incat sa uit…

Am incercat sa… dar nu am reusit… e parte din mine… parte din ceea ce sunt si, probabil, din ce voi fi in continuare…

Update: merg inainte, cu orice riscuri, incercand sa ma bucur de fiecare moment impreuna si, mai ales, fara regrete…

Anunțuri




despre frica

23 09 2009

Știi cum sunt prinse maimuțele în Africa? Vânătorul pune o piatra de mărimea unui ou de găina într-o scorbură cu diametrul de șase centimetri. Maimuțele îl urmăresc de la distanță și sunt măcinate de curiozitate. Apoi vânătorul se îndepărtează la câțiva metri. Imediat apare o maimuță care bagă mâna în scorbură. Ea simte ca acolo este un obiect și încearcă să-l scoată. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur, maimuța își poate scoate mâna în orice moment, dar pentru aceasta este nevoie să dea drumul pietrei și s-o piardă. Frica de a pierde o ține pe loc. Vânătorul se apropie și bagă maimuța în sac.

Te-ai gândit vreodată că majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineață când te trezești și te speli pe dinți (pentru a nu pierde zâmbetul acela din reclamă) până seara când te arunci în pat obosit/ă, pentru a nu pierde somnul de frumusețe, totul este o goană cu mâinile deschise pentru a păstra ceea ce ai acumulat. Lucrurile pe care le avem ajung să ne dețină și să ne controleze viața. Ai câștigat o mașină la un concurs, dintr-o dată nu mai poți dormi noaptea de frică să nu ți-o fure hoții.  Ai primit un câine/pisică, nu mai poți pleca în weekend la mare sau la munte pentru că trebuie să îi dai mâncare și să îi duci căcățelul la gunoi.

Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce în ce mai ocupați să strângem lucruri fără să observăm că de fapt suntem mai ocupați să nu pierdem lucruri pe care de fapt nu le-am avut niciodată.

Uite-te în jurul tău unde ești chiar acum, acasă, la birou, pe strada și pune-ți întrebarea: care sunt lucrurile fără de care n-aș putea trăi dacă ar dispărea brusc? Fac un pariu cu tine că ai putea trăi fericit/ă fără laptop, telefon mobil, cremă de ras, cremă de față, pantofi de firmă, sacou în dungulițe, sistem audio 5.1, mașină de spălat automată cu 50 de programe, cuptor cu microunde, mașina de serviciu, mașina de concediu, mașina cu clima bizonică, remorca, 100 de perechi de șosete, 5 perechi de pantofi, aer condiționat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, counter-strike, mobila scumpă, și pune tu încă 1000 de lucruri pe care le vezi în jurul tău…

Alergi de dimineața până seara, nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te înrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se așează pe dulapul tău ești mai laș/ă și mai fricos/fricoasă. Mai plin de frica de a încerca să simți, să trăiești.  Fiecare lucru nou pe care îl cumperi aduce cu el o doză de frică egală cu valoarea pe care i-o dai. Cu cât un lucru pare mai valoros pentru tine cu atât ți-e mai frică să nu-l pierzi. Și când ți-e frică să nu pierzi exact asta se întâmplă: PIERZI.

Când ți-e frică să nu-ți pierzi jobul, începi să nu mai riști, să faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent/ă și ești dat/ă afară.

Când ți-e frică să nu-ți pierzi iubitul/iubita începi să devii prea disponibil/ă, să faci orice compromis și ești părăsit/ă.

Când ți-e frică să nu-ți pierzi mașina, nu dormi noaptea și te îmbolnăvești, stai prin spitale și trebuie s-o vinzi că să poți să te întreții.

Cineva îmi povestea că în evreiește nu exista verbul “a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin “a administra”.  Nu “AI” nici unul din lucrurile pe care le “ai”. Azi sunt la tine, mâine nu mai sunt. Și în timpul asta tu trăiești cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.

Oare degeaba sportivii care “nu mai au nimic de pierdut” joacă mai bine de obicei? Atunci când nu mai ai nimic de pierdut nu-ți pasă care e deznodământul, contează doar ceea ce faci acum aici. Nu mai contează cât riști. Nu mai contează că oamenii se uită ciudat la tine când te manifești altfel.

Ești liber când scapi de frica de a pierde. Poți face asta în 7 pași:

1. Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și care te-au împiedicat să faci ceea ce iți doreai la un moment dat.

2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentuează frica.

3. Fă o listă cu lucrurile pe care ți-ai dori să le faci înainte să mori.

4. Arunca și lista asta.

5. Uite-te în jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o lună și aruncă-l într-o cutie. Mai privește în jur și ia-l pe al doilea. Vezi ce a rămas și ia-l pe al treilea. Nu te opri până când nu ai în imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le folosești des. De preferat zi de zi, săptămână de săptămână.  (Când m-am mutat unde stau acum, cu ceva timp în urmă aveam impresia că sunt foarte multe lucruri de cărat și adunat și o să dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat când le-am sortat.)

6. Trăiește o zi fără telefon și internet. Pleacă la munte, la mare, oriunde și închide tot ce înseamnă aparat cu baterii sau fără. Gândește-te apoi cât de liber te-ai simțit.

7. Riscă. Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Vei fi fericit.








%d blogeri au apreciat asta: