Si a trecut un an…

8 09 2009

Ploaia nu a făcut decât să-mi amintească de zilele însorite de început de toamnă, de acum un an… era și începutul unui nou capitol din viața mea… clădeam amândoi castele de nisip pe o plajă mică pe care o consideram toată lumea noastră și care consideram atunci că ne e suficientă…

Din fericire sau nu, am ajuns din nou la acea plajă mică, unde am început împreună totul, dar privind trecutul cu alți ochi… ceva se repetă, ceva se va întâmpla în scurt timp, am toate semnele să spun că așa va fi… dar trecutul se termină când vrem noi sau când vrea el?

Timpul le va rezolva pe toate, dar timpul știe că noi avem o singură viață?

Anunțuri




Ultima noapte de vara

7 09 2009

Și… din nou am ajuns, inevitabil, tot la mare… Nu acolo unde merg eu de obicei, ci într-un loc care nu l-am iubit niciodată: Vama Veche. Întotdeauna am considerat că te poți îmbolnăvi de hepatită, doar văzând plăcuța de intrare în localitate. Și chiar dacă e sfârșit de sezon, plouase și se pregătea cerul de o nouă ploaie, toate au rămas la fel în Vamă… neschimbate de ani de zile: toată lumea aleargă după băutură, miroase a toaletă publică peste tot, să nu mai povestesc și de cei care dorm pe plajă în nevoile proprii…

Dar, trecând peste toate, a fost distractiv… chiar aveam nevoie de o ieșire în necunoscut, cu oameni total necunoscuți, cu care să râd din nimic și să vorbim despre nimicuri… mi-am revenit, sunt din nou eu… pierdută de mine acum vreo lună în gânduri și printre amintiri…

IMG_0113

(Poza nu este făcută în Vama Veche!!! Este în 2 Mai, dacă existau cumva întrebări.)

See you later sea… maybe this year, maybe the next one… I’ll miss summer with everything she means to me…

P.S. Și să nu uit: Am urmat sfaturile primite și am ajuns din nou la concluzia că ”Iubesc Viata!” (aici).





Un banc bun

21 08 2009

Un tip foarte cochet observă într-o zi că este bronzat pe tot corpul cu excepția penisului. Așa că se duce la plajă, se îngroapă tot sub nisip cu excepția zonei albe. Doua bătrâne se plimbau pe plajă și observă ciudata excrescență în nisip. Una din ele îi spune celeilalte

– Nu există dreptate pe lumea asta! La 20 de ani mă intrigau, la 30 îmi plăceau, la 40 umblam după ele, la 50 plăteam, la 60 mă rugam. La 70 m-am resemnat în sfârșit fără… Acum, când am 80 de ani, nenorocitele cresc ca buruienile, iar eu nu mă mai pot apleca.








%d blogeri au apreciat asta: