Traieste-ti viata

2 09 2009

Am fost acum 2 săptămâni la mormântarea bunicului meu. Nu-mi plăceau oricum mormântările, dar aceasta m-a întristat… mi-a pierit cheful de ieșiri cu prietenii, de stat de vorbă cu lumea, de orice… Nu am vrut să mă văd cu nimeni, nu am vrut să dau explicații nimănui, am vrut doar liniște. Am fost semi-nervoasă în această perioadă… dar mi-a trecut.

Ceea ce a fost interesant la mormântare, a fost ce a spus bunica: ”Trăiți-vă viața, nu o lăsați să treacă pe lângă voi. Nu cumpărați lucruri inutile, că nu le luați cu voi în mormânt. Plimbați-vă, distrați-vă, că singurele lucruri care vă rămân la sfârșit, numai ale voastre, sunt doar amintirile!”. Am spus că a fost interesant, pentru că nu mă așteptam de la bunica la așa ceva. Ei au strâns toată viața ca să aibă. Bunelu’ s-a și distrat în viața lui, dar ea m-ai mult a stat în casă și l-a așteptat.

Săptămâna trecută am fost să-mi plătesc și eu întreținerea, restantă de aproape 1 an. E obișnuită administratora să mă vadă de 2 ori, cel mult, pe an. Ori că sunt eu calmă și transmit această stare de spirit în jurul meu, ori era și ea binedispusă (de obicei e o scorpie – ca toți administratorii de bloc). Am plătit restanța și m-a întrebat ce fac eu de felul meu, așa. I-am răspuns ”casă, servici, somn și de la capăt”. Și, atunci, ea mi-a recomandat ”să-mi mai fac timp să-mi trăiesc viața, să nu o las să se scurgă pe lângă mine, că nu mai dau înapoi timpul pierdut”.

Interesant, nu?

Două persoane, care nu mă cunosc (cu bunica nu am o relație strânsă, ne vedem la Paști și la Crăciun), îmi spun să nu uit să-mi trăiesc viața așa cum vreau eu și asta în mai puțin de 2 săptămâni.

Oare asta este impresia care o las eu ”că nu-mi trăiesc viața”?

Reclame







%d blogeri au apreciat asta: