Sa trecem peste trecut… sa-l lasam in urma. Ce usor e de spus si, initial, de facut. Dar daca, nu te impaci cu el, el vine peste tine.
Ai sensatia, cand ii auzi prima data vocea, ca nimic nu s-a schimbat in acei ani care au trecut peste. Il simti langa inima ta, simti ca te stange in brate… ti se moaie toate oasele si… incep amintirile…
Cum v-ati cunoscut, unde ati iesit prima data, primul sarut, prima plimbare, a doua, a treia… cuvintele dragi, intamplarile hazlii, soaptele sub clar de luna pe malul marii… and, so on… aproape 3 ani care au trecut ca 1 zi.
Dar ceva nu e asa cum pare la prima vedere. Te gandesti ce ai avut cu el? De ce nu mai sunteti impreuna? Iresponsabilitatea, la o varsta la care ea nu ar mai fi trebuit sa existe, ar fi unul dintre raspunsuri.
Te intrebi… oare in toti acesti anii care au trecut peste voi, s-a schimbat ceva? Asta va ramane de vazut…
Va urma… o intalnire… o cafea…
P.S.1. Remember… in masina gri, murdara, cu o inimioara desenata in jurul numelui ei, urcam muntii, in drum spre fericire?
P.S.2. Remember… 22 decembrie 2002… veneam cu cadoul de craciun la tine, neanuntata, si parcand masina in fata casei, am ridicat ochii spre geamul tau si … am vazut pe alta?
jurnalul unei pasari phoenix 
la multi ani !
La multi ani!
chiar s-a intamplat ce-ai scris in PS2? 😦
si… inca mai sunteti impreuna?
chiar s-a intamplat… pe 23 seara m-a sunat… eram departe deja… „de ce nu mai vin, ca ma asteapta?”… pana prin februarie s-a rugat de mine sa-l iert… atunci… l-am iertat… acum nu as mai face-o.
dar cu toate acestea inca ai regrete dupa relatia voastra…dupa o persoana care te-a inselat pe fata (si nu este la figurativ) si care bineinteles ca nu te iubea asa cum il iubeai/iubesti. Incearca sa treci peste ca sa poti trai…altfel vei ramane blocata in trecut si nu vei avea ocazia sa retraiesti iubirea poate cu cineva care merita….
nu obisnuiesc sa am regrete pentru nimic… am iubit atunci, poate… acum nu… doar m-a socat faptul ca amintirile frumoase pot face atat de multe… cat despre celelalte… m-au umplut de nervi.
am sa beau o cafea… sa vad daca imi provoaca aceeasi „greata” care mi-a provocat-o in ziua care ne-am despartit… si sa inchei definitiv si acest capitol.
si… ca si tine… caut sufletul pereche… sa ne completam unul pe celalalt… nu accept jumatati de masura… nimic nu mai e gri.
partea buna a unei astfel de intamplari (daca poate fi nimita „buna”) este ca acum esti mai hotarata sa gasesti persoana potrivita si ca nu mai accepti compromisuri…
cat despre trecut peste… eu cred ca niciun om nu poate trece 100% peste ceva, doar daca e amnezic… eu zic ca termenul-cheie este impacarea cu trecutul… iar asta e cel mai greu de facut