plangi cu lacrimi albastre

10 07 2009

tot de prin ’92

Sufletul mi-e plin! E plin de o tristețe adâncă, nepătrunsă. Încerc să privesc în străfunduri, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Înotau în tristețea sufletului meu. Mi-am ridicat ochii și am privit spre cer. Albastrul sau liniștit a pătruns în mine, în tristețea mea și s-au contopit. Lacrimile mele sunt acum albastre! Închid ochii sa păstrez liniștea albastră a lacrimilor mele, dar ele curg. Curg năvalnic și nu se mai opresc.

Deschid ochii și în jur citesc o liniște tristă. Ochii îmi aleargă prin întunericul ființei mele. Îmi sunt fierbinți! Mă ard! Caută un loc de unde, din întunericul lor, să curgă lumină. Caută cu înfrigurare, neastâmpărați, neobosiți. Dar… dau de tristețea albastră a cerului, de tristețea albastră a vieții mele, iar roua anilor mei de până acum e prea puțină să stingă focul lor. Simt cum viata mă mistuie, cum mă arde, puțin câte puțin. Ființa mea, frumusețea sufletului meu plânge ușor să nu tulbure tristețea albastră a cerului în care privirile mele se vor afunda cât mai mult, până la dăruirea totală, până la contopirea cu nemărginitul.

Plângi, suflete! Plângi! Cu lacrimi albastre de copil fără copilărie, de adolescent fără adolescență, de om… fără fericire. Lacrimile albastre ale sufletului meu au urcat spre cer, iar cerul a plâns cu lacrimile mele peste buzele fierbinți ale nisipului ars de soarele neiertător. …

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: