Meditaţie

10 06 2009

Stați așezați, liniștiți, cu corpul destins, cu coloana vertebrală dreaptă. Nu vă mișcați deloc. Respirați calm, fără nici cea mai mică crispare. Observați-vă în liniște răsuflarea și ascultați cu atenție liniștită sunetele care vin din exterior, fără a reacționa, fără vorbărie mentală, fără să vă opriți la absolut nimic. Fiți martorul, nimic mai mult. Lăsați-vă să alunecați la o stare de conştienţă lipsită de cuvinte. Țineți-vă la distanță de evenimente, captați totul, dar de la distanță. Mai ales nu vă concentrați. Orice s-ar întâmpla, nu vă implicați, rămâneți neutri, senini. Închideți ochii, ascultați în liniște, cu atenție clară și dulce, ciripitul păsărelelor, foșnetul copacilor, plânsetul unui copil, murmurul unui jet de apă. Ascultați și atâta tot. Veți percepe mai întâi forja plămânilor voștri și pulsația inimii voastre, apoi o liniște deosebită vă va invada. Veți constata că în ciuda zgomotelor înconjurătoare, liniștea va domni în voi. Veți avea acces la o pace neașteptată, apoi vă veți da seama de rarefierea gândurilor și vă veți apropia de starea de conştienţă pură. În această sferă vidă de forme, atenția voastră se va întoarce spre locul real al originii voastre, spre adevăratul vostru cămin. Veți părăsi periferia și vă veți întoarce la voi acasă, în voi înșivă. Privirea voastră părăsind suprafața, vă va revela progresiv tabernacolul în care rezidă identitatea voastră profundă. Continuați în mod simplu să vă observați gândurile, respirația, mișcările abdomenului. Nu reacționați. Veți obține un rezultat care nu va fi o invenție mentală, ceva ce nu v-ați imaginat vreodată, va fi existența voastră, ființa voastră. Ea este coeziunea care ne animă și ne susține pe toți. Ea se revelează şi esența noastră apare în sfârșit. Va fi o surpriză zguduitoare.

Iată o povestire. Un saddou, un călugăr, se afla în vârful unei coline. Soarele se înălța pe cer. Un grup de excursioniști zări omul, în picioare, sus pe colină. “Ce face oare?” – se întrebară ei. Unul dintre ei spuse: “Scrutează împrejurimile, probabil și-a pierdut o vacă”. “Nu, – obiectă altul – nu pare să caute ceva, s-ar spune mai curând că așteaptă pe cineva care urcă colina mai încet decât el”. Un al treilea spuse: “Nu caută nimic și nu așteaptă pe nimeni. E plonjat în contemplarea Divinului”. Cum nu reușeau să se pună de acord, ei se duseră lângă saddou. “Ai pierdut o vacă?” – întrebă primul. “Nu” – răspunse ascetul. “Atunci aștepți pe cineva?” – presupuse al doilea. “Nu” – replică călugărul. “Poate îl contempli pe Dumnezeu?” – făcu al treilea. Răspunsul fu de asemeni negativ. “Atunci, ce faci aici?” – strigară cei trei. “Nu fac nimic. Stau în picioare. Atât. Exist” – răspunse călugărul.

Existați şi voi cu aceeași simplitate. Nu faceți nimic special. Atunci, ceea ce scapă oricărui limbaj va apare. Chintesența tuturor experiențelor, nașterea adevărului, realizarea Eu-lui vostru real, apariția Divinului.

Osho – Meditație

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: