Despre mine (3)

Am fost si eu studenta, ca multi altii… invatam numai in sesiuni, cu 1 noapte inainte de examen, dupa ce ma relaxam in discoteca (asa era pe atunci), la bere, la un remi sau la gratare la munte cate 3 zile inainte, sa am capu’ limpede … in timpul semestrului faceam bani sau aveam diverse “activitati specifice vietii de student” …

Nu m-am dezmintit nici la licenta, dar macar am fost uniti… toti 72, ne-am apucat de rezolvat testele grila (a fost primul an cand s-au bagat) cu 1 saptamana inainte… am impartit intrebarile la cateva “bisericute”, formate in decursul anilor, pentru 3 zile…pentru rezolvare, ne-am adunat, le-am scris in word cu font de 4 pe 4 coloane, printat, tras la xerox in 72 de exemplare, taiat… si asa am ajuns 72 de oameni sa luam aceeasi nota… daca ar citi vre-un profesor… .

Cu proiectul de stat, alta a fost povestea. Proful meu indrumator mi-a dat, cica un proiect gata facut la el la firma, sa-l copii… de parca nu eram in stare sa-l fac… dar, nu prea aveam timp, ca ma rugase sa fac un proiect al altui coleg. Zis si facut… iau proiectul meu la copiat… scriu 3 pagini si gasesc prima greseala… mai scriu vreo 2, alta greseala… inca vreo 5 pagini si deja proiectul era “praf”. Am intrebat ce sa fac. M-a rugat sa-l refac… el lua o gramada de bani in PLM pe proiect de la primarie… cu promisiunea ca-l va desena o gagica, angajata lui. Am batut palma, am muncit, am terminat proiectul meu si al colegului si… nu mai spun ce era la mine in casa… toti se adunasera la facut proiecte acolo…

Si iaca asa… se facu si ziua de desenat. L-am cautat vreo 3 zile la telefon, la facultate, la firma si nu era de gasit. Cand, intr-un final, am dat de el, mi-a zis ca gagica respectiva nu are timp de desenat si sa ma descurc ca nu ma poate ajuta… Am luat foc in secunda 2… i-am spus vreo cateva de la obraz asa si am plecat. Dupa ce am ratacit prin oras o perioada, aiurea pe strazi, sa ma calmez, ajung acasa… ma asteptau toti… Eram neagra in continuare… le-am povestit cu greu ce s-a intamplat… nu-mi puteam stapani nervii si disperarea… si, deodata, s-au ridicat 3 dintre ei, fara sa spuna nimic si au iesit pe usa… Tarziu am aflat ca l-au cautat pe prof, sa-l bata (e cu vreo 10 ani mai in varsta decat noi)… o cautase si o merita. Nu sunt adepta violentei, de asta nici nu mi-au spus ce au de gand sa faca… Pana la urma nu l-au batut, doar i-au smuls telefonul din mana si l-au aruncat pe jos, avertizandu-l ca in caz de “intamplari nefericite” la licenta, il vor cauta din nou…

Si asa am ajuns la o colega, la desenat, in ultimele 2 nopti inainte de prezentare… (i-am multumit atunci, ii multumesc si acum)…

Per total a fost fain… aveam timp pentru toate… eram unul pentru toti si toti pentru unul… nu stiu daca azi mai e la fel… daca studentii mai sunt la fel de uniti, de nebuni si de lipsiti de griji ca atunci.

P.S. Cu proful n-am mai vorbit pana la licenta si nici dupa. La vreo doua luni dupa licenta l-am cautat… m-a chemat nevasta-sa la firma sa stam de vorba. M-am gandit ca se intamplase ceva nasol si m-am dus sa vad despre ce era vorba. Plecase in America… si-i lasase vorba ei sa ma caute sa ma angajeze, dupa ce-mi trec mie nervii: “Nu angajezi pe nimeni altcineva din anul xx, decat pe ea”. Deja eram angajata in alta parte de 4 zile, dar a devenit primul meu job part-time. Acum sunt amandoi plecati din tara si suntem buni prieteni. El si-a cerut scuze dupa 6 ani, cand m-am dus eu sa-i vizitez in tarile calde (sau reci) .

Despre mine (2)

Nu cred ca mai are rost sa povestesc ca-mi place sa ma plimb. Daca as putea sa conduc toata ziua, prin locuri neumblate (de mine) inca… vreau sa vad tot ceea ce se poate vedea intr-o viata de om.

Azi m-am aventurat un pic mai mult decat a fost cazul… m-am drift-uit … numai ca a fost ceva mai mult polei decat ma asteptam… si, dupa vreo 3 drift-uri faine, al 4-lea a fost in decor … pe 4 roti, fara evenimente speciale… dar… adrenalina… e drogul meu preferat … sau cineva a dorit sa-mi reaminteasca doar ca viata e scurta?

Imi place sa dorm dimineata. Daca m-as muta intr-o zona cu alt fus orar, oare tot asa as dormi ziua si n-as dormi noaptea?

Nu judec oamenii… am platit scump atat timp cat am facut-o si mi-a luat ceva timp sa nu o mai fac… si acum, am ajuns in extrema cealalta… nu suport oamenii care se cred “Dumnezei” si judeca pe altii…

Despre mine (1)

Am stat ceva timp sa ma gandesc daca sa scriu sau nu despre mine, asa cum ma vad eu. Nu am de gand sa fac ordine in ceea ce scriu… scriu in ordinea in care-mi amintesc. In urma acestor articole, exista posibilitatea ca multi sa nu ma mai urmareasca ca-si vor da seama ca nu ma potrivesc in “tiparul lor”.

Sunt constructor si imi place ceea ce fac. Imi place sa stau toata ziua pe santiere. Urasc birourile… au incercat unii la un moment dat sa ma inchida intr-un birou, pe bani multi, cu promisiunea ca-ntr-o zi voi avea treaba si pe santier… am rezistat 10 luni, dar am decis ca e mai important pentru mine sa fac ceea ce-mi place, chiar daca unii zic ca e greu pentru o femeie, decat sa-mi fac o mie de nervi intre 4 pereti.

Uneori imi fac nervi si in afara biroului, ca unii nu vor sa faca treaba asa cum ar trebui… se cred inventatori … isi dau seama ca nu sunt… si refac … dar, pe cat de repede ma enervez, pe atat de repede imi trece. E stres… e foarte multa treaba, sunt foarte multe detalii de urmarit… toti vor “sa duca banii in directia in care le cere firma”… dar in final… bucuria e enorma (am sa pun intr-o zi si poze). Vorba lui Stefan (cel Mare): “…nu e a voastra, ci a urmasilor urmasilor vostri)…”

P.S. Cei care ma cunosc…pot sa ma completeze, iar cei care nu…pot intreba.

O poveste…

Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns  la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter… In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci am mers si-am batut la usa.

“Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii ‘40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.  Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla. “Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?” zise ea. Am dus valiza la masina si apoi m-am intors ca sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea. “Nu e mare lucru” i-am zis eu.  “Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata” “Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea.

Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: “Ai putea sa conduci prin centrul orasului?” “Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu rapid. “Oh, nu conteza” spuse ea. “Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil…”.M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…”Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea. “Doctorul spune ca nu mai am mult timp…”In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.

“Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat. Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima raza de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata: “Sunt obosita… Hai sa mergem.” Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.  Era o cladire ieftina, ca si o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata  intr-un scaun cu rotile. “Cat va datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul. “Nimic” am zis eu. “Dar trebuie si tu sa te intretii.” “Nu va faceti griji…sunt si alti pasageri” am raspuns eu.  Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere.”Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie” spuse ea. “Multumesc.”i-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.

In spatele meu, o usa se inchisese… Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti…   Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?…  Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?… Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.

Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE  AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie “petrecerea” la care speram, dar cat timp suntem aici, putem de asemenea sa “dansam”.

In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun: “Ziua de azi este o zi speciala!”. Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il “jucam”.

poveste preluata de aici.

o alta leapsa…

Cea mai mare greseala: Sa minti;

Radacina tuturor relelor: Frica;

Cea mai mare înfrângere: Renuntarea;

Cel mai bun profesor: Viata;

Prima necesitate: Sa te cunosti pe tine;

Ceea ce te face cel/a mai fericit/a: Apus pe plaja la mare ascultand chillout;

Cel mai mare mister: Omul;

Cel mai rau sentiment: Gelozia;

Cel mai bun cadou: Toate sunt la fel de bune (Calul de dar nu se cauta de dinti);

Lucrul cel mai de valoare: Adevarul;

Calea cea mai rapida: Gandul;

Sentimentul cel mai placut: Iubirea;

A doua leapsa… nu prea am avut timp de ele.

Cel mai bun remediu: Autosugestia;

O protectie efectiva: Parintii;

Forta cea mai puternica: Cuplul;

Persoanele cele mai necesare: Prietenii;

Lucrul cel mai placut dintre toate: Copiii;

Daca eram o luna, as fi fost: Iulie;

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost: Vineri;

Daca eram o parte a zilei, as fi fost: Apusul;

Daca eram un animal marin, as fi fost: Delfin;

Daca eram o directie, as fi fost: Stanga;

Daca eram o virtute, as fi fost: Rabdarea

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost: Stefan cel Mare;

Daca eram o planeta, as fi fost: Saturn;

Daca eram un lichid, as fi fost: Cafea;

Daca eram o piatra, as fi fost: Chihlimbar verde;

Daca eram o pasare, as fi fost: Phoenix;

Daca eram un tip de vreme, as fi fost: Cald;

Daca eram un instrument muzical, as fi fost: Tobe;

Daca eram o emotie, as fi fost: Fericirea;

Daca eram un sunet, as fi fost: notify.wav;

Daca eram un element, as fi fost: Foc;

Daca eram o melodie, as fi fost: Bliss – Wish you were here;

Daca eram un film, as fi fost: Matrix;

Daca eram un serial, as fi fost: Prison Break;

Daca eram o carte, a fi fost: Torente;

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost: un elf;

Daca as fi fost un fel de mâncare, as fi fost: Racituri;

Daca eram un oras, as fi fost: Viena;

Daca eram un gust, as fi fost: Dulce;

Daca eram o culoare, as fi fost: Albastru;

Daca eram un material, as fi fost: Mercurul (cei care ma cunosc imi spun “mercur viu”);

Daca eram un cuvânt, as fi fost: Bau!;

Daca eram o parte a corpului, as fi fost: Creierul;

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost: Zambetul;

Daca eram o materie de scoala, as fi fost: Matematica;

Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost: Jerry.

… si le dau mai departe, cui vrea sa le ia.

Violet…

Daca tot s-a discutat zilele… saptamanile astea despre “flacara violet” m-am gandit sa fac si eu un mic studiu, sa vad cu ce se mananca. Violetul nu a fost vreodata o culoare care sa-mi spuna mie ceva, iar cei care ma cunosc pot confirma asta.

poza preluata de aici

Corespunde: ARHANGHELULUI ZADKIEL si SFANTEI AMETIST
A saptea Raza – Raza Violet
Semnificatie: Libertate, Mila, Transmutatie
Ziua: Sambata – Locul Sufletului (deci, in nici un caz, Joi)
Piatra: Ametist
Era: Varsatorului
Folosind Flacara violet se pot sterge amintiri din trecut, se poate aduce iertare si mari bucurii spiritului in interiorul nostru.

mai multe cititi pe www.ezoterism.ro.

Violet reprezinta culoare involutiei, este opusa verdelui, culoarea evolutiei. Violetul este culoarea ascultarii, a supunerii. Dar, mai multe despre semnificatiile culorii violet gasiti aici.

Dupa ce bati campii pe net si citesti 1000 de pagini despre flacari violet si politicienii nostri, te gandesti daca nu cumva a fost interpretata gresit ideea sau “flacara violet” este folosita cu alt scop decat cel pe care il are de fapt. Dar, chiar daca roata are 4 colturi, ea tot se intoarce la un moment dat.

Astept cuminte cu o punga de popcorn intr-o mana si cu o tigara in cealalta, asezata pe un scaun, ca la cinematograf, sa vad continuarea.

Eu nu mai comentez despre “flacari violet” si “atacuri energetice”…

Excursie in Europa…

Am planificat o noua excursie prin Europa, pe traseul: Ungaria, Austria, Germania, Elvetia, Franta si Italia. E mai mult prin munti excursia, dar mai bantui si pe langa ei.

Ziua 1: Bucuresti – Oradea (650 km)

Ziua 2: Oradea – Viena (550 km) pe traseul Szolnok, Budapesta, Gyor. Cazare in Viena la 2 km de centru – hotel Geblergasse – 3 stele: 39 euro/camera fara mic dejun. Parcare la hotel – 9 euro/masina sau pe strada gratuit (preferabil la hotel ca pe strada se mai ridica dupa o anumita ora, ca in Bucuresti).

Ziua 3: Viena – Tirolul Austriac (440 km) pe traseul Linz, Salzburg, prin Rosenheim – Germania. Cazare in localitatea Reith im Alpbahtal – Pension Alpina la 45 km de Innsbruck 44 euro/camera/noapte, cu mic dejun inclus. Parcare gratuita.

Ziua 4: Mic dejun – Propunere – vizitarea statiunii Innsbruck (100 km in total), trambulina olimpica, muzeul Swarowski, fabrica de clopote de biserica etc. Cazare la Pension Alpina.

Ziua 5: Mic dejun – Propunere – traseu pe malul lacului Achesee – tren cu cremaliera, prin Germania la Munchen – capitala Bavariei (la o bere), statiunea Garmisch Partenkirchen cu telefericul. Traseu de cca. 320 km. Cazare la Pension Alpina – Austria.

Ziua 6: Mic dejun – Plecare spre Franta cu traversarea Elvetiei prin Zurich, Lucerna, Brienz, Thun, Zweisimmen. Traseu de cca. 640 km. Cazare in Franta la Hotel – Premiere Classe Annemase – de 3 stele din localitatea Ville la Grand, la 8 km de Geneva 45 euro/camera pe noapte fara mic dejun. Parcare publica gratuita.

Ziua 7: Propunere program – Vizitarea orasului Lyon al-II-lea din Franta si al statiunii Grenoble. Traseu de cca. 410 km. Cazare Hotel Premiere Classe – Franta.

Ziua 8: Propunere program – Trecerea din Franta in Italia prin tunelul Mont Blanc – cel mai lung din Europa, in statiunea Chamonix. Urcare pe Mont Blanc – cel mai inalt varf din Europa (4808 m) cu telefericul. Statiunea Aosta, pasul Saint Bernardino, intoarcere la Hotelul Premiere Classe – Franta. Traseu de cca. 340 km.

Ziua 9: Propunere program – vizita in Elvetia pe traseul – Geneva, Neuchatel, Berna (capitala Elvetiei), Montreux si Lausanne. Traseu de 400 km. Intoarcere la Hotelul Premiere Classe.

Ziua 10: Plecare spre Tirolul Italian cu traversarea Elvetiei prin muntii Alpi, pe traseul: valea fluviului Rhone, Oberalpass, printre varfuri de peste 4000 m, valea Rinului si prin vechea statiune St. Moritz. Sosire in statiunea  italiana Livigno. Traseu de cca. 440 km. Cazare la Hotel Pare, cu piscina – 49 euro/camera, cu mic dejun. Parcare gratuita.

Ziua 11: Mic dejun – Plecare spre Austria cu traversarea pasului Stelvio – cel mai inalt pas auto din Europa, de aproape 3000 m. Traseu de cca. 400 km. Cazare la 8 km de Salzburg la Hotel Urstein 49 euro/camera, fara mic dejun. Parcare gratuita.

Ziua 12: Salzburg – Debrecen – cca 810 km.

Ziua 13: Debrecen – Bucuresti – cca. 650 km.

Cost cazare externa: 12 nopti din care 6 cu mic dejun = 550 euro/2 persoane.

Circuit de: 6150 km ~ aproximativ 800 euro transport/2 persoane.

Traseul arata cam asa, pentru curiosi.